Te-aştept iubito, când toamna se întoarce,
Să mă-nveleşti cu plete ruginii,
În pat să mă hrăneşti cu mere coapte,
Iar setea să mi-o stingi cu struguri aurii.
Covor de frunze-ţi voi întinde la picioare,
Desculţă să păşeşti spre inima-mi deschisă,
Îţi voi turna în cupă o magică licoare,
Din care să sorbi zilnic dragostea promisă.
Te-aştept iubito, când păsările pleacă,
De mână ne vom ţine, privind în urma lor;
Vom rămâne tăcuţi, sperând să se întoarcă
Iubirea de-altădată şi-al tinereţii zbor.
Cu paşi mărunţi vom merge prin parcul dezgolit,
Să ne-amintim de vara frumoasei tinereţi,
Iar toamna-mi va şopti cât de mult ne-am iubit,
Când am pornit pe drumul comunei noastre vieţi.
Vasile Cucu - Blog 