Când zorii vin, luna dispare,
Farmecul ei se stinge încet,
Parcă ar fi o stea căzătoare
Ce fuge grăbită din propriul concert.
Îmi pierd privirea pe bolta întinsă,
Iubirea din noapte-o aud în ecou,
Dorinţa din mine e încă nestinsă,
Oricând, pentru tine, m-aş naşte din nou.
Când norii vin, bucuria dispare,
Lumina se-ascunde în inima ta;
În braţe te strâng şi soarele-apare,
Doar zâmbetul tău are formă de stea.
În ochii tăi, văd mereu chemarea,
Sunt râul sălbatic ce fuge spre mare;
Te-aştept, iubito, s-aduci evadarea,
Când noaptea se lasă şi luna răsare!
Vasile Cucu - Blog 