Iubirea se îmbracă în roşu sângeriu,
Jertfind pe cruce dragostea de oameni;
Sunt prea puţini cei care strigă în pustiu,
Sunt mult prea mulţi cei transformaţi în vameşi.
Iertarea şi-a dat ultima suflare,
A obosit să-nfrunte nedreptatea;
Sunt prea puţini cei ce-au urmat a sa chemare,
Sunt mult prea mulţi cei înfrăţiţi cu răutatea.
Sufletul lumii strigă după mântuire,
Credinţa a fost pusă la-ncercare;
Sunt prea puţini cei ce-şi doresc iubire,
Sunt mult prea mulţi cei plini de răzbunare.
Lumina izbăvirii se stinge-n visul morţii,
Ducând cu ea şi sfânta rugăciune…
Sunt prea puţine lumânări aprinse-n toiul nopţii,
Sunt mult prea mulţi cei ce aşteaptă o minune!
Vasile Cucu - Blog 