Alerg pe covorul de frunze ruginii,
Tresar sub talpa mea culorile căzute,
Rămân în urmă clipele pustii,
Mă suflă-n faţă vântul gândurilor mute.
Pictez în mine chipuri îndrăgite,
Le-agăţ pe bolta sufletului meu,
Resimt atâtea doruri neîmplinite,
Oriunde aş fugi, mă urmăresc mereu.
Alerg spre armonia toamnei aromate,
Cu fructe coapte să-mi hrănesc răbdarea,
Aş vrea să mai revăd privirile uitate,
Să strâng în braţe oamenii şi marea!
Îmi caut încă locul printre anotimpuri,
Aş vrea să m-odihnesc la porţile tăcerii,
Să retrăiesc, în vis, acele timpuri
În care nu-mi păsa de ghearele uitării!
Vasile Cucu - Blog 