Cer, imensitatea ta mă umple de mister,
Atâția ani ți-am dăruit privirea mea senină,
De-atâtea ori ți-am trimis rugăciunea mea umilă,
Dar niciodată n-am primit vreun semn!
Cer, albastrul tău mă mângâie mereu,
Aș vrea să pot zbura spre steaua ta divină,
Să-ți cânt iubirea mea, ce mă alină,
Să simt mult mai aproape al tău Dumnezeu!
Cer, nu-mi săgeta ființa cu-al tău ger,
Așterne-ți fulgii albi în palma mea,
Sufletul meu va colinda la poarta ta,
Sperând să-nvingă timpul efemer!
Cer, sper să mă ierți că ți-am fost infidel,
Căci am iubit femeia mai mult decât al tău mister;
Zâmbetul ei e mai frumos decât un curcubeu,
Iar sărutul său mă transformă în zeu!
Vasile Cucu - Blog 