Te văd pierdută printre umbrele nopții,
căutând cărarea spre iubire;
lumina diafană îți mângâie ochii,
sclipind a ta privire.
Te-ai rătăcit prin clipele spinoase,
ai obosit de-atâta nedreptate,
în locul amintirilor frumoase
rămân doar urme de singurătate…
Te-aștept să vii, în viitorul fără vină,
să te îmbraci cu alte sentimente,
să râzi, din nou, scăldată în lumină
și să te bucuri de-ale vieții complimente!
Vasile Cucu - Blog 