Arhiva | Social RSS feed for this section

Fragilă

19 mart.

Ce fragilă ești, când crești printre morminte,

când te ferești de bombele căzute din infern,

când cei din jurul tău nu mai au minte

și îți transformă soarta într-un calvar etern!

Ce fragilă ești, când te trezești sub mormanul de pietre,

când Pământul vrea să te-nfioare,

când, dintr-o dată, totul piere

și-aștepți, înspăimântată, mâna salvatoare!

Ce fragilă ești, când începi să pășești,

când pașii mici se-mpiedică de monștri,

când prin lume e greu să răzbești

și-ai vrea, din deznădejde, să-nchizi ochii!

Ce fragilă ești atunci când iubești,

când renunți la tine pentru alții,

când, din bunătate, vrei să dăruiești,

să-i inspiri pe ceilalți cu-ale tale fapte!

Refacere

11 sept.

După ce tac armele, speriate de moarte,

strigă din adâncuri durerea,

îngropată în sufletele noastre.

După ce dispare durerea, înecată în lacrimi,

răsare în privire speranța,

cu care să mergem mai departe.

După ce ne vom redescoperi umanitatea,

ținută captivă în tenebrele trecutului,

vom putea vorbi, din nou, despre dreptate.

După ce ne vom recâștiga libertatea,

vom putea construi, cu tărie,

un viitor mai bun, bazat pe iubire.

Iluzii

27 sept.

Oamenii cu visuri mărunte se-mpiedică de amănunte,

nu fac sinteză ci doar antiteză,

nu cred în concluzii ci doar în iluzii.

Secolul informației devine al disgrației,

în loc de informare acceptăm manipulare,

în loc de cultivare facem prosternare.

Adevărul moare când n-avem onoare,

trăim în minciună, orbiți de ranchiună,

trăim în bula noastră, fără vreo fereastră.

Oamenii închiși sunt adesea triști,

caută scăpare, din propria-nchisoare,

vor celebritate, pierzând din libertate.

Salvare

31 mai

„Lăsați copiii să vină la mine!”

Strigă natura, părăsită de oameni;

Îi așteaptă cu flori și peisaje sublime,

I-așteaptă viața ce curge prin ramuri!

Lăsați natura în inimile noastre!”

Strigă copiii, avizi de libertate;

Bucuria lor se sufocă în case,

Sănătatea lor nu-i o filă-ntr-o carte!

Lăsați-ne gândul să zboare departe!”

Strigă omenirea, redusă la tăcere;

Frica ne îndepărtează de libertate,

Iar salvarea noastră devine o himeră!

 

Contrast

21 iul.

Haine curate, suflete pătate,

Fețe zâmbitoare, minți iscoditoare,

Priviri drăgălașe, inimi pătimașe,

Vorbe de amor, oameni fără dor.

Vacanțe frumoase, zile-ntunecoase,

Poze luminoase, gânduri odioase,

Locuri minunate, capete-aplecate,

Peisaje alese, replici neînțelese.

O lume nebună, ființă credulă,

Prietenii false, sentimente arse,

Aparențe snoabe, căsătorii goale,

Ierarhii impuse, destine distruse.

 

Sursa foto: Google Images

Anul Nou

1 ian.

Astăzi Anul se-noiește,

Cu țoale de la mall, firește,

Și începe a umbla,

Pe Facebook a se lăuda;

Merge țanțoș, pe călcâie,

În gură cu o lămâie,

Ca să îi mai treacă greața,

Când îl plictisește viața,

Se uită de sus la lume:

Cum de uită al său nume?

Cum de nu îi fac pe plac,

Nimeni să nu-i dea un Like?

Astăzi Anul ia avânt,

Prima dată pe pământ…

Stă un pic și se gândește,

Oare ce-l neliniștește?

De ce-ar trebui să zbori,

Dacă ai putea să dormi?

Ce-i cu-atâta vânzoleală,

Mai ales pe burta goală,

Nu mai bine stai în fund

Și tragi tare din tutun?

Nu mai bine tragi o dușcă,

Iar apoi să pleci ”din pușcă”?

Și dacă nu vei pleca,

Oare cin s-o supăra?

Că doar anul ăsta-i lung,

Mai este pân la Crăciun,

Este timp și de muncit,

Dar mai ales de chefuit!

Anul ăsta nu-i de glumă,

Treaba o să meargă strună:

O s-avem șosele bune,

Ca să nu mai facem glume,

O s-avem autostrăzi,

Pe hârtia de pe lăzi,

O s-avem lapte și miere,

Să hrănim caii cu ele…

Ăia verzi de pe pereți,

Că-s ai noștri geți-begeți!

Să nu vină-aici Străinul,

Să ne facă nouă plinul,

Căci noi ne vom descurca,

Chiar de n-avem ce mânca,

Vom vota planuri mărețe,

Scoase de niște minți crețe,

Vom da votul și-unui hoț,

Doar să ne mintă frumos!

Astăzi Anul se pornește,

Pe la toți el poposește,

Să ne-aducă daruri bune,

Mai multă înțelepciune,

Gând senin și cumpătare,

Dragoste și alinare,

Sănătate și dreptate,

Curaj și prosperitate!

LA MULȚI ANI!

 

Centenar

12 dec.

Să lăsăm trecutul să se odihnească

Și să-i mulțumim pentru ce-am ajuns,

Să-i cinstim fruntașii și a lor povață,

Dar să nu uităm ce mult ne-a durut!

Să fim mândri-i bine, într-o lume dreaptă,

În care poporul să-și urmeze calea,

În care distinșii doar să construiască,

Nu să ne aducă-n suflet dezbinarea!

Să fim patrioți este lucru mare,

Mai ales când soarta pe noi ne-a lovit,

Nu-i o vorbă-n vânt, la o Adunare,

Spusă de cei care mereu ne-au mințit!

Să fim un popor nu-i o întâmplare,

Multe generații s-au sacrificat;

Pentru acest secol de determinare,

Să păstrăm în inimi visul lor curat!

Condamnat

11 aug.

Am vrut să zbor, dar m-au ținut legat,

mi-au închis visele în întuneric,

mi-au ars gândurile cu nepăsare,

mi-au ucis speranțele cu clipe otrăvite!

Am vrut să cânt, dar mi-au lipit buzele,

mi-au alungat notele de pe portativ,

mi-au sufocat ecoul sufletului,

m-au asurzit cu țipetele lumii!

Am vrut să te iubesc, dar te-au răpit,

mi-au răstignit sentimentele,

mi-au străpuns inima într-un apus

și m-au lăsat să mor, fără răspuns!

Resemnare

21 ian.

Acest popor nici lacrimi nu mai are,

Nici de tristețe, nici de voie bună,

Îngenunchiat, se-nchină la altare,

Sătul de-atâta ură și minciună.

Așteaptă o minune, care să-i schimbe soarta,

Anchilozat de-atâta resemnare;

Privește-n gol și își ascunde fața,

De teamă că Destinul îi va cere-o favoare.

Acest popor nici gânduri nu mai are,

Nici vorbe dulci și nici blesteme;

Cu dinții încleștați de întristare,

Își duce soarta într-un car cu lemne…

Mai mână boii, câteodată, pe drumul desfundat,

Mai taie-un lemn, pe înserat, să-l facă cruce,

Mai urlă, noaptea, de durere că nu e ascultat

Și tace ziua…chiar în ziua de răscruce!

 

Fauna socială

26 sept.

Lupul cel rău își schimbă părul,

petrece ore-ntregi la coafor,

vrea să arate-a câine blând,

ca să-și primească osul,

și-apoi să-și bage colții-n mâna lor!

Vulpea șireată nu-și mai înalță coada,

așteaptă într-un colț să se elibereze ringul,

mulți cocoșei viteji vor dispărea în noapte

și-atunci, cu măiestrie, ea o să-și facă plinul!

Berbecul prostovan tot berbec va rămâne,

îi place să se dea cu capul de pereți,

indiferent ce-ar face și orice-ar vrea să spună,

e pierdere de vreme, nu ai ce să înveți!

Taurul comunal nu vrea ca să muncească,

vrea doar s-admire vacile pe drum,

cu-așa apucături va fi ținut în casă,

ca să nu zică lumea că-i un bou nebun!

Țapul ispășitor își face datoria,

când alții se feresc, el ia cuvântul,

spune ce-l taie capul, ca să nu-l taie alții

și, astfel, răzvrătiții își vor calma instinctul!

În jungla omenirii vedem destule fiare,

fugim de ele zilnic, în loc să le-nfruntăm,

tot așteptăm un leu, care să fie rege,

să mai uităm de foame în timp ce-l aclamăm!