Categorie: Poezie
-
Izvorul
La izvorul sufletului vin sentimentele, să-și potolească setea de viață, să se revigoreze în fiecare dimineață. Cântecul naturii le cheamă departe, în poienița plină cu flori, în care să culeagă sublimii fiori. Razele de soare le înfloresc trăirile, desfac către oameni petale de inimi, invitându-i să simtă mireasma iubirii. La izvorul sufletului se adună oamenii,…
-
Răsare iubirea
Primăvara răsare iubirea, în ochii celor dornici de lumină, în sufletul amorțit de prea multă odihnă. Își înalță spre cer tulpina firavă, răzbate prin crusta de gheață a minții, străbate prin colțurile umbroase ale ființei.
-
Despre lume
În agitația lumii se pierde liniștea, călcată în picioare de zgomot, ascunsă între bătăile de clopot. În nebunia lumii dispare iubirea, închisă după gratiile urii, sufocată de măștile minciunii.
-
Plugușorul românilor de pretutindeni
Aho, aho, copii și frați, Români din țară sau plecați, Fericiți sau supărați, Fiți un pic mai relaxați Și urarea mi-ascultați! Mâine anul se înnoiește, Dorul de casă pornește Și începe a umbla, Traversează Europa, Până ajunge-n România, Unde îl așteaptă glia, Vatra noastră strămoșească, Tradiția cea frumoasă, Obiceiuri din străbuni, Care ne fac oameni…
-
Ignatul
De Ignat voi tăia Cerul, în două, să curgă din el sângele albit de credință, să ningă din sufletele celor trecuți în neființă! Voi scotoci prin măruntaiele Infinitului, în căutarea inimii nemuritoare, ce se hrănește cu viața trecătoare.
-
Împărăția naturii
Pictează-mă, toamnă, c-un pastel aromat, Fă-mă să simt noblețea naturii, Aș vrea să fiu măcar o zi împărat, Să port pe umeri bogăția lumii!
-
Rădăcini
Rădăcinile trecutului mă trag în jos, spre adâncul sufletului, unde mă așteaptă amintirile. Mă întorc în timp, undeva departe, în locul cu flori adolescentine, în care să resimt fiorii inocenței. Revăd chipuri dragi, prietenoase, cu care-am împărțit, cândva, timpul și ne-am bucurat de fiecare clipă. Revăd grădinarii cultivării înțelepciunii, împovărați de anii tot mai grei,…
-
Ancorat
Pe țărmul mării mă cheamă apusul, când razele de soare se sting pe trupul ud, când vântul adie, șoptindu-mi răspunsul la întrebarea vieții, născută demult!
-
Imaculată
O rochie albă, de mireasă, se plimba prin parcul înverzit, spre uimirea florilor fără pereche; petalele colorate păleau în fața ei, neînțelegând splendoarea imaculatului.
-
Inconștiență
Lumea încă dansează pe Titanic, Habar nu are ce-o așteaptă, Consumă de zor și se distrează, De mediul înconjurător nu-i pasă.
Blog Cucu Vasile 