Te-aștept din nou

7 aug.

Aș vrea să te-ntâlnesc din nou, femeie,

Pe câmpul plin cu flori de mac,

Să înnoptăm sub cerul plin cu stele,

Să-ți simt căldura sufletului drag!

Aș vrea să te iubesc, o viață-ntreagă,

Să ne rugăm ca timpul să ne ierte,

Să-ți spun, în șoaptă, cât îmi ești de dragă,

De tot ce este-n jur să nu ne pese!

Prin lumea asta mare să te port în brațe,

Să ne oprim, din când în când, pe malul mării,

Să ne privim în ochi, când soarele răsare,

Să ne trezim cu gustul dulce-al sărutării!

Aș vrea să-ți mulțumesc din inimă, femeie,

Cu tine viața este mai frumoasă,

În părul tău voi prinde visurile mele

Și-am să le las acolo să-nflorească!

La final

12 iun.

Porțile școlilor s-au închis;

nu se mai aud copiii veseli,

plecați pe drumul schimbării.

An de an ei urcă treptele cunoașterii,

privind zâmbitori spre cerul senin,

pe care-l mângâie cu privirea inocentă.

Copiii cresc prea repede, parcă pe-ascuns,

fără să ne mai întrebe,

de teamă să nu le interzicem viitorul!

Copiii ne-așteaptă la final,

de an, de școală, de copilărie,

pentru-a le spune cât sunt de speciali!

E timpul nostru

22 apr.

Acum e timpul pentru rugăciune,

Când gândurile tac și sufletul vibrează;

Acum e timpul pentru plecăciune,

Pentru credința care ne înnobilează.

Povestea noastră merge mai departe,

Cu fiecare Paști zidim templul iubirii,

Suntem atât de mulți și-atât de-aproape,

Veniți să-mpărtășim miracolul Luminii.

Flacăra vie ne sfințește locul,

Ne bucurăm de lume și de viață,

Pe-acest Pământ noi ne trăim sorocul

Și-n Ceruri timpul veșnic ne așteaptă!

Cuceritoare

31 mart.

Visurile înmuguresc primăvara,

dezgheață în noi optimismul,

ne trezesc zâmbetele adormite.

Ne încărcăm sufletul la soare,

traversăm punțile dintre noi,

pentru a descoperi cealaltă jumătate.

Vibrația naturii ne străbate simțurile,

adie în noi fiorul iubirii,

ne picură în vene dragostea de viață.

Primăvara ne cucerește din nou,

ca pe-o iubire părăsită în toamnă,

lăsată să simtă frigul singurătății.

Miracol

24 dec.

Copiii cresc, în lumea lor frumoasă,

Se strâng în buchete de flori nemuritoare,

De lumea celor mari nu prea le pasă,

Ei înfloresc la fiecare răsărit de soare!

Copiii se joacă, indiferent de vreme,

În zăpada pufoasă bucuria lor crește,

Pe anotimpuri albe desenează stele,

Pe foi imaculate scriu a lor poveste!

Copiii cântă veseli, în zi de sărbătoare,

Cu inima curată se duc din casă-n casă,

Transmit colindul vieții clipei următoare,

În care-o nouă lume-o să se nască!

Acrobație

19 sept.

Acrobații sfidează gravitația,

legați de cer coboară spre pământ,

într-un marș al curajului izbăvitor.

Pașii lor, plini de grație, se transformă în zbor,

mâinile lor devin ancore în infinitul

către care ne poartă imaginația.

Ne schimbă pe toți în personaje de basm,

ajunși la capătul lumii contemplăm răsăritul,

uimiți de razele tămăduitoare ale Artei.

Prindem curaj și vrem s-atingem Creația,

să simțim, într-o clipă, începutul și sfârșitul,

să redescoperim în noi Divinitatea.

Copil

1 iun.

Să fii copil înseamnă să visezi,

Să plutești pe marea bucuriei,

Să pășești pe calea-n care crezi

Că te va duce pe tărâmul fericirii!

Să fii copil înseamnă să creezi,

Să transformi realitatea în poveste,

Să-i primești în basmul tău pe cei ce cred

Că lumea poate fi-un buchet de sentimente!

Să fii copil înseamnă să zâmbești,

Să-mbrățișezi și soarele și luna,

Să fii iubit și să iubești…

Nu doar pentru o zi, ci pentru totdeauna!

De Paști

1 mai

De Paști, în Ceruri, liniștea-i totală,

Îngerii stau tăcuți și-ascultă omenirea,

Cum lui Hristos i-aducem slavă

Și ne rugăm să ne aducă mântuirea!

De Paști, o lume-ntreagă cântă,

Despre viața veșnică și Înviere,

Copiii-nvață despre Sărbătoarea Sfântă,

Despre iertare, dragoste și mângâiere!

De Paști, Pământul strălucește,

Cerul se oglindește în sufletul curat,

În noaptea lungă doar lumina ne călăuzește

Și ne-amintește că Hristos a Înviat!

Normalitate

21 mart.

Din negura iernii și cristale de gheață

Se nasc ghioceii dornici de lumină;

Natura revine-ncet, încet, la viață

Și ne umple sufletul cu-o bucurie divină.

Amorțiți de frig și de gânduri geroase,

Rămași prizonieri într-un trecut fără gratii,

Redobândim curajul de-a păși mai departe,

Într-o lume deschisă, fără frica de alții.

Avem nevoie de căldura umană,

De priviri radioase și-atingeri duioase,

Avem nevoie de-o viață normală,

În care să-nflorească sentimente frumoase!

Tablou hibernal

24 ian.

În zăpada pufoasă se tăvălesc râsetele copilăriei,

rostogolesc în lume bucuria vieții,

aruncă spre cer fulgii albi de speranță.

Arborii plini de nea fac plecăciuni către oameni,

își împodobesc cu grijă coroana,

pe care s-o închine razelor de soare.

Crestele albe se lasă pictate cu gândul,

tabloul naturii își așteaptă admiratorii

care să dezghețe cărările pădurii.

Privirile reci, rămase-n urma sufletelor plecate,

visează la anotimpul lacrimilor calde,

în care iubirea să topească timpul.