Favoare

Întinde-mi mâna, să te trec peste puntea suspinelor,

călcând pe oglinda amintirilor,

privind înainte, spre un alt decor,

în care să se stingă năvalnicul dor!

Arată-mi un zâmbet, cât o întreagă viață,

când te trezesc în fiecare dimineață,

când sunt prea trist sau poate obosit,

când dorul de iubire în zori s-a risipit!

Oferă-mi un sărut, din suflet renăscut,

să uităm de trecutul în care ne-am pierdut,

să-mbrățișăm prezentul, cu a sa favoare,

știind că nouă viața ne-a rămas datoare!