Pe cărări de toamnă îmi duc dorul,
Să-i arăt splendoarea de culori,
Să mai simt o dată-n piept fiorul
Timpului ce trece-n grabă peste noi.
Bogăția vieții mă-nconjoară,
Vii și livezi coapte-și strigă darul,
Oameni fericiți, la ceas de seară,
Se adună-n piețe, să-nchine paharul.
Noaptea se întinde, cu a sa răcoare,
Razele de lună împletesc povești…
Te aștept, iubito, să-ți cad la picioare
Și să-ți spun, în șoaptă, ce frumoasă ești!
Vasile Cucu - Blog 