S-au scufundat în mine atâtea sentimente,
Ca-ntr-un ocean avid de nemurire;
Timpul nu le-a salvat de dor și de regrete,
Doar le refuză raza de lumină.
Așteaptă în adâncuri o tresărire-a vieții,
Să le aducă iar la suprafață;
În noaptea lungă, rece, se roagă dimineții,
Să le trimită-n zori o urmă de speranță.
Vor fi sau nu salvate din tragica uitare?
Doar sufletul mai știe trăirile ascunse…
Cu picuri de lumină, pășind pe a lor cale,
Vor reveni la viață iubirile apuse!
Sursa foto: Google Images
Vasile Cucu - Blog 