Teama

Teama pătrunde în mințile noastre,

ca un virus ce vrea să ne sufoce;

ne agățăm cu disperare de ziua de azi,

ca și cum mâine e prea departe…

Depărtarea dintre noi se tot mărește,

fugim unii de alții, spre singurătate;

ne ascundem după fricile noastre,

de frică să nu fim zăriți printre ele.

Mâna salvatoare nu apare,

pentru că nu ne vede-n întuneric;

să lăsăm lumina să răsară

în sufletele temătoare de moarte!

Frica din noi o să dispară,

în clipa în care dragostea ne va chema

să respirăm aerul cald de vară,

într-o lume fără prejudecăți.

Etichete:dragostea, frica, intuneric, lumina, moarte, poezie, singuratate, suflet, teama, vara, versuri, virus