Imaculată

O rochie albă, de mireasă, se plimba prin parcul înverzit,

Spre uimirea florilor fără pereche;

Petalele colorate păleau în fața ei,

Neînțelegând splendoarea imaculatului.

Păsări ciripitoare și trubaduri de ocazie

Au amuțit la auzul foșnetului ei;

Mătasea vaporoasă avea propriul concert,

La care invitase adierile de vânt.

Printre norii pufoși, raze de lumină își făceau loc

Pentru a-i spori strălucirea;

Albul nu mai era alb pământesc,

Devenise un alb dumnezeiesc!

Lumina ce radia din rochia strălucitoare

Mi-a străpuns ochii, până la suflet,

Trezind în mine dorul de frumos,

Dorul de mire și de iubire!

………………………………………….

Sursa foto: Google images