Ancorat

Pe țărmul mării mă cheamă apusul,

Când razele de soare se sting pe trupul ud,

Când vântul adie, șoptindu-mi răspunsul

La întrebarea vieții, născută demult!

Sunt aici pentru tine, iubire,

Venit din depărtările albastre,

Te aștept cu brațele pline

De dor, de visuri și speranțe!

Am ancorat în viața ta frumoasă,

Să-ți simt mireasma florilor din păr,

Să îți îmbrățișez privirea înamorată

Și locul gol, de lângă tine, să ți-l cer!

Pe puntea vieții ne vom așeza în față,

Ca să ne bucurăm de briza libertății;

Vom aștepta, tăcuți, o nouă dimineață,

În care să ne aruncăm în valurile sorții!