Rădăcinile trecutului mă trag în jos,
spre adâncul sufletului,
unde mă așteaptă amintirile.
Mă întorc în timp, undeva departe,
în locul cu flori adolescentine,
în care să resimt fiorii inocenței.
Revăd chipuri dragi, prietenoase,
cu care-am împărțit, cândva, timpul
și ne-am bucurat de fiecare clipă.
Revăd grădinarii cultivării înțelepciunii,
împovărați de anii tot mai grei,
dar înseninați de recunoștința urmașilor…
__________________________
Lumea se schimbă, viața se scurge,
Oamenii dragi se duc, rând pe rând,
Trecutul ne cheamă și-mpreună ne strânge,
Să ne bucurăm de cei ce mai sunt!
