De Ignat voi tăia Cerul, în două,
să curgă din el sângele albit de credință,
să ningă din sufletele celor trecuți în neființă!
Voi scotoci prin măruntaiele Infinitului,
în căutarea inimii nemuritoare,
ce se hrănește cu viața trecătoare.
Voi asculta bătăile sale în liniște,
ca pe o simfonie a tăcerii,
ca pe un ritual al iertării.
Voi aștepta să vină Crăciunul,
plin de bucurie și speranță,
cu care să împodobesc o simplă viață!
