Răsare iubirea

Primăvara răsare iubirea,

în ochii celor dornici de lumină,

în sufletul amorțit de prea multă odihnă.

Își înalță spre cer tulpina firavă,

răzbate prin crusta de gheață a minții,

străbate prin colțurile umbroase ale ființei.

Își caută locul în inima rece,

se încălzește cu vorbe de duh,

așteaptă o caldă mângâiere la apus.

Ascultă, în noapte, ecoul fericirii,

glasul melodios al sufletelor pereche,

cântecul sublim al chemării celeste.

Primăvara înflorește iubirea,

în sufletul dornic de lumină,

în ochii umbriți de prea multă vină.