Savoarea anilor

Cununa anilor trecuți se-mbogățește,

Devine tot mai grea și mai frumoasă,

Pe capetele-ncărunțite strălucește,

Arătând lumii ce contează-n viață:

Gândul senin și vorbele de duh,

Cuvintele alese drept povață,

O caldă-mbrățișare la apus,

Când razele se sting încet pe față;

Iubirea sinceră, necondiționată,

Calea cea dreaptă înspre împlinire,

Recunoștința pentru cei ce-au fost odată

Și ne-au lăsat o sacră moștenire.

Savoarea anilor trecuți rămâne-n suflet,

O resimțim cu fiecare răsuflare,

Ne amintim, cu drag, de fiecare zâmbet,

Atunci când viața ne părea o floare.