Depresia lumii

Depresia lumii întunecă cerul rațiunii,

Gândurile negre se strâng în norii furtunii

Care străfulgeră sufletele speriate.

Lumina credinței nu mai răzbate,

Oameni rătăciți se duc pe cărările urii,

Hotărâți să meargă până la capătul lumii.

Falși profeți propovăduiesc mirajul minciunii,

Profită, cu cinism, de disperarea mulțimii,

Pentru a-și crește cota de popularitate.

Ghearele întunericului ne zgârie pe spate,

Ochii înlăcrimați caută fanta luminii

Prin care să evadeze din strânsoarea pieirii.

Depresia lumii seacă izvorul înțelepciunii,

Scoate la suprafață rădăcinile inculturii,

Cu care se hrănesc gurile căscate.