Antagonism

Nu mai bat la uși închise,

Care nu vor să se deschidă,

Nu mai discut cu mințile încinse,

Care așteaptă să te ardă!

Merg liniștit pe calea mea,

Sătul de-atâta-nverșunare,

Nu mai ascult părerea ta,

Pe care-o strigi în gura mare!

Antagonismul lumii mă-ngrozește,

Nu mai există dialog și rațiune,

Acum doar violența înflorește,

În monologuri surde, fără nume!

Nu mai am timp de contraziceri,

Rămâne fiecare cu adevărul său,

Iar bula noastră devine tot mai mică

Și nu mai este loc pentru egoul tău!