Distanța dintre noi se micșorează,
Opiniile divergente se disipă,
Putem vorbi, din nou, la aceeași masă,
Fără teama că unul dintre noi se ridică.
Acum e timpul pentru reconciliere,
Valul urii trebuie să dispară,
Orgoliile nu țin loc de mediere
Și nu ne-ajută să construim o țară.
Viitorul frumos, la care visăm, nu ne-așteaptă,
Depinde doar de noi să ni-l creăm,
N-are rost să ne tot plângem de a noastră soartă,
Mai bine hai să punem mâna să lucrăm!
Copiii noștri se gândesc să plece,
Să-și trăiască viața-n țări străine…
Și atunci, pe noi, cine-o să ne ierte
Că în urma noastră rămân doar ruine?
