Cărările întortocheate ale anului se apropie de final, lipindu-se unele de altele într-un mănunchi de amintiri frumoase. Precum un buchet de flori, cu tulpinile împreunate, trăirile de peste an își găsesc liniștea în adâncul vazei sufletului nostru. Le vom păstra acolo cu grijă, le vom uda din când în când cu lacrimi de dor și ne vom îndrepta privirea către viitor. Un An Nou își deschide porțile și ne invită să pășim pe alte cărări, către noi orizonturi, ducând mai departe bucuria vieții. Contează încotro mergem, dar la fel de important este cum parcurgem acest drum, astfel încât să ne bucurăm de priveliștile sale, de popasurile sale și de interacțiunea cu semenii noștri. De multe ori nu suntem singuri în călătoria noastră și frumusețea acestei călătorii nu constă doar în peisaje, ci mai ales în interacțiunea cu oamenii, în ajutorul pe care ni-l acordăm, în poveștile pe care ni le spunem, în compasiunea pe care ne-o arătăm.
Povestea acestui an se încheie cu bine, cu toate dificultățile sale, pentru simplul motiv că am reușit să trecem peste ele și că ne-am păstrat încrederea în forța noastră, individuală și colectivă. Rațiunea a fost pusă la grea încercare, printr-o dezinformare și manipulare continuă în spațiul public, coordonată abil de diverși demagogi, șarlatani și falși profeți. Poate că au reușit să-i păcălească pe unii, dar nu poți să prostești un întreg popor! Avem deja anticorpii necesari pentru a rămâne un popor puternic ancorat în democrație și valorile sale, astfel încât să respingem virușii învrăjbirii și destabilizării sociale. Nostalgia după vremuri de mult timp apuse nu ne face bine, doar ne ofilește sufletul, pentru că mai bine ca acum n-a fost niciodată.
Începe povestea unui Nou An și trebuie să ne păstrăm încrederea că va fi bine în continuare, atât timp cât ne vom trezi în fiecare dimineață sănătoși, cu gânduri bune, dornici sa facem ceva util pentru noi și pentru societate. Drobul de sare este pe sobă și trebuie lăsat acolo, fără să ne batem capul cu el. Să-l admire cei care se plictisesc și nu mai pot de grija lui! Avem cu ce ne ocupa timpul, nu trebuie să-l irosim, pentru că este comoara noastră cea mai prețioasă.
În ceasul al 12-lea, din ultima zi din an, să închinăm paharul în cinstea noastră și să fim fericiți! Nu ne trebuie niciun motiv ca să fim fericiți…Indiferent de ce ne rezervă viitorul, liniștea și împlinirea noastră sufletească ține de fiecare dintre noi, de alegerea pe care o facem zi de zi, în fiecare clipă, între a fi om bun sau rău. Binele nostru colectiv este suma faptelor bune pe care le facem fiecare dintre noi. Binele nu pică din cer, îl facem noi, pe Pământ, privind către Cer!
La Mulți Ani!
Blog Cucu Vasile 