Sunt vârful aisbergului plutitor pe apă,
Frânturi din multele cuvinte spuse-n şoaptă,
Un colţ dintr-o pictură încă neterminată,
Iluzia de mintea ta imaginată.
Sunt o potecă strâmbă dintr-o pădure deasă,
Un ciripit de păsări ce nu se-aude-n casă,
Privirea din adâncuri ce nu se vede-n faţă,
Un zâmbet de final dintr-o frumoasă farsă.
Sunt picătura ploii pe faţa ta prelinsă,
Un nor purtat de vânt pe bolta necuprinsă,
O rază de lumină în casa ta pătrunsă,
Un strop din fericirea în inimă ascunsă.
Sunt personajul tău din cartea cu poveşti,
O jucărie vie, pe care s-o iubeşti,
Un chip care se pierde printre atâtea măşti,
Sunt cel pe care tu doar crezi că îl cunoşti!
Vasile Cucu - Blog 
Imagini de mare sinceritate şi sensibilitate. Felicitări.
Multumesc. Imaginile isi „dezvaluie” cu bucurie chipul in ochii oamenilor sinceri si iubitori de frumos 🙂
Aşa este. Mă simt norocoasă că am avut ocazia să citesc câteva poeme, dar şi lucrări în proză pe care le-ai publicat pe blog.
🙂