Am adormit cu gândul rezemat de stele,
Păşind cu tine pe puntea dintre lumi;
Tu îmi zâmbeai, privind la temerile mele,
Eu te ţineam de mână, să nu fugi!
Am zăbovit o clipă sub razele de lună,
În ochii tăi sclipea iubirea fără pată,
Am revăzut, cu drag, frumoasa ta cunună,
Purtată graţios în timpul de-altădată.
Te-am strâns în braţe, ca pentr-ultima oară,
Ne-am sărutat, cuprinşi de nostalgie,
Am resimţit fiorul din sufletul ce zboară,
Purtat de armonie, flămând de veşnicie.
M-am trezit singur, speriat de viaţă,
O clipă am crezut că te-am pierdut…
Dar eşti aici, în fiecare dimineaţă,
Mereu dispusă s-o luăm de la-nceput!
Vasile Cucu - Blog 
Atinşi de aceeași speranță ! Minunate gânduri!
Superbe versuri. Felicitări.
Multumesc pentru vizita si aprecieri :).
Foarte, foarte frumoasă poezie! Minunat!
„O clipă am crezut că te-am pierdut…
Dar eşti aici, în fiecare dimineaţă,
Mereu dispusă s-o luăm de la-nceput!”
Fii fericit că EA este acolo în fiecare clipă a vieţii tale!
Superba…cuvintele mele sunt de prisos…
Iti multumesc pentru acest feedback, scris si nescris :).