E iarnă…şi-n mine tremură zăpada,
Fiori de gheaţă se topesc în valul de sânge…
Martirii Libertăţii au murit degeaba?
În urma lor, Dreptatea încă plânge!
E frig…şi-afară şi-năuntru,
Părinţi orfani trăiesc printre morminte,
La coada izbăvirii îşi aşteaptă rândul,
An după an se-mbracă în tristele veşminte!
Tineri frumoşi nu şi-au găsit ursite,
Au fost la întâlnirea cu glonţul ucigaş…
Durerea nu se stinge în lumânări topite,
Rămânem, prin tăcere, doar un popor de laşi!
E iarnă, iarăşi iarnă, în templul amintirii,
Ne-am osândit să ducem crucea resemnării…
Ce-am fi ajuns noi, astăzi, fără Eroii Răzvrătirii,
De ne permitem să-i lăsăm în frigul nepăsării?
Vasile Cucu - Blog 
Atât de frumos…Felicitări pentru aceste rânduri.
Off, da chiar că ne-am resemnat, am obosit să credem că va fi mai bine..
Din pacate, si-au facut „bine” treaba cei ce au condus tara dupa ’89, pentru ca ne-au „dresat” cum au vrut: „Va mai dau 100 de lei la salar!” -votati-ne!…Si gata: tacere, resemnare, blazare, merge si-asa, etcetera!
Da, mai ieșim puțin în stradă și fac câte o baie de mulțime și ne liniștim…trist.
Pe cât de frumos, pe atât de trist…
Trist…
Am fost ieri seară în centrul orașului, Timișoara tristă…