Iubire tomnatică

Te-aştept iubito, când toamna se  întoarce,

Să mă-nveleşti cu plete ruginii,

În pat să mă hrăneşti cu mere coapte,

Iar setea să mi-o stingi cu struguri aurii.

Covor de frunze-ţi voi întinde la picioare,

Desculţă să păşeşti spre inima-mi deschisă,

Îţi voi turna în cupă o magică licoare,

Din care să sorbi zilnic dragostea promisă.

Te-aştept iubito, când păsările pleacă,

De mână ne vom ţine, privind în urma lor;

Vom rămâne tăcuţi, sperând să se întoarcă

Iubirea de-altădată şi-al tinereţii zbor.

Cu paşi mărunţi vom merge prin parcul dezgolit,

Să ne-amintim de vara frumoasei tinereţi,

Iar toamna-mi va şopti cât de mult ne-am iubit,

Când am pornit pe drumul comunei noastre vieţi.