Prietene, să vii la întâlnire,
Să-mbraci frumos sufletul tău tăcut,
Să reînviem o veche amintire
Şi să uităm cum anii au trecut.
Prietene, să vii la locul de odinioară,
Unde-am rămas doar noi şi cu destinul,
Să ne-aşezăm în banca dragostei de ţară,
În care am cântat cu demnitate imnul…
Profesorii s-au îmbrăcat de gală,
Aşteaptă să-ntâlnească tinereţea;
Doar bucurie să le oferim în astă seară,
Ca să mai uite ce înseamnă bătrâneţea.
Prietene, e ziua regăsirii,
Să strigăm cât putem a vieţii bucurie,
Să închinăm paharul în cinstea întâlnirii
Şi să păstrăm în suflet un strop de nebunie!
Vasile Cucu - Blog 
Frumos! 🙂
Prietene, suntem cu sufletul la locul de intalnire in spiritul cantemirist… si vom veni, multi, foarte multi pentru a ne aseza in banca dragostei de tara, dupa cum bine spui… si pentru a ne lua destinul in maini, cantand cu demnitate imnul „Desteapta-te, romane!”… in amintirea unei replici dintr-un film istoric foarte drag mie: „Desteptati-va (cantemiristi), ca am dormit destul!”
Asa este, spiritul cantemirist ramane in fiecare dintre noi!
Bine alese cuvinte… Felicitari!
Foarte frumos! Este minunat ceea ce scrii! Felicitari!