Te-aştept iubito, când toamna se întoarce,
Să mă-nveleşti cu plete ruginii,
În pat să mă hrăneşti cu mere coapte,
Iar setea să mi-o stingi cu struguri aurii.
Covor de frunze-ţi voi întinde la picioare,
Desculţă să păşeşti spre inima-mi deschisă,
Îţi voi turna în cupă o magică licoare,
Din care să sorbi zilnic dragostea promisă.
Te-aştept iubito, când păsările pleacă,
De mână ne vom ţine, privind în urma lor;
Vom rămâne tăcuţi, sperând să se întoarcă
Iubirea de-altădată şi-al tinereţii zbor.
Cu paşi mărunţi vom merge prin parcul dezgolit,
Să ne-amintim de vara frumoasei tinereţi,
Iar toamna-mi va şopti cât de mult ne-am iubit,
Când am pornit pe drumul comunei noastre vieţi.
Vasile Cucu - Blog 
Incantata sa va aflu scrierile,domnule Vasile Cucu! In urma cu 17 ani v-am vazut,acum am ocazia sa va cunosc. Continuati cu scrisul,o faceti foarte bine! Felicitari!
Multumesc! Au trecut repede anii, insa sper sa fi trecut cu folos!
Frumoase versuri!!! Nu degeaba iti ziceam ca esti cu capul ….pe umeri in scoala!! Felicitari si succes!!!
Foarte frumoase versuri. Felicitari! 🙂