Soarele meu s-a ascuns printre nori,
Am nevoie de lumina din inima ta,
Amintirile noastre îmi dau mereu fiori,
Le văd în noapte sclipind ca o stea.
Cântecul nostru se-aude din nou,
Terasa-i goală, doar vânt şi ploi;
Aştept să mă strigi, ca-ntr-un ecou
În care să răsune iubirea din noi.
Întinde-mi mâna, râzând printre flori,
Să dansăm fericiţi pe-aleea tinereţii,
Zâmbetul tău are-atâtea culori,
Izvorând neîncetat din farmecul vieţii!
N-am cuvinte să-ţi spun cât te iubesc,
Sunt un strop de ploaie pe umărul tău,
În privirea ta doar raze găsesc,
Sunt nisipul de vară ce te-aşteaptă mereu!
Vasile Cucu - Blog 
„Sunt un strop de ploaie pe umărul tău” – frumos!
Mulţumesc pentru vizită şi apreciere.
Aceste versuri imi amintesc de adolescenta noastra.
Iubirea e mai presus de cuvinte.
Prin natura ei, inefabila ,
O stare a inimii, impulsul de viata
Ce ne cuprinde inevitabil.
Onu