A mai trecut un an de când nu ne-am văzut,
În lumea asta mică nu-i loc pentru-amândoi,
Rămânem cu-amintiri dintr-un frumos trecut,
Când bucuria vieţii o împărţeam la doi.
A mai trecut un val peste nisipul rece,
Păşesc tăcut pe ţărm, fără să las vreo urmă,
Peste furia mării doar soarele mai trece,
Peste uitarea noastră doar dorul mai răsună.
A mai trecut un gând prin clipe efemere,
S-a stins încet pe bolta nepăsării,
La tine-a mai ajuns doar pulbere de stele,
Cu care să îţi vindeci rănile uitării.
A mai trecut un dor, printre atât de multe,
Rămâne doar ecoul strigătului său,
Păstrez o scoică-n suflet cu vuietele mute
Şi sper să te revăd, când o vrea Dumnezeu!
Vasile Cucu - Blog 
Uitare? Sensibilă până la lacrimă, destăinuirea poetică dezvăluie neuitarea aburind prin fiecare cuvânt… Felicitări! Cu admirație!
Multumesc, poezia ne ajuta sa nu uitam :).