Lara, aduci cu tine iarna,
Cu frig şi viscol în suflet,
Mi-aş fi dorit să te revăd doar vara,
Să nu mai tremur aşteptând un zâmbet!
Troiene de zăpadă se-aştern în viaţa noastră
Şi cerul cenuşiu ne-apasă cu putere ;
Privesc în depărtare, ascuns după fereastră,
Cum o iubire albă se frânge de durere!
Lara, eşti mai frumoasă iarna,
Cu părul strălucind de stele argintii,
Cu buzele-amorţite, ce-ţi taie răsuflarea,
Cu pleoapele-ngheţate, străpunse de ochi vii!
Te-aştept, cu-nfrigurare, s-aprindem în noi focul,
Să ne-încălzim cu ramuri de iubire!…
Chiar dacă-n lumea asta noi nu ne-am găsit locul,
Vom adormi mereu pe-o caldă amintire.
Vasile Cucu - Blog 
În ciuda tabloului „îngheţat”, versurile astea încălzesc. Suflete, amintiri…
Iubirea si amintirile ne „dezgheata” sufletul :).