De dorul tău tai noaptea în fâșii,
Să învelesc cu ele clipele pustii;
În patul gol doar Luna-și face cuib,
Lumina ei îmi arde inima de plumb!
Cu gândurile reci îmi încălzesc speranța,
Aștept, ca un năuc, să vină dimineața,
Doar glasul tău mi-ar dezmorți tăcerea,
Doar un sărut mi-ar alunga durerea!
Te-aștept să vii, ca pe un ultim tren,
În care să-mi urc trupul și sufletul rebel,
Să-mi duci iubirea pe căi necunoscute,
Să reaprinzi în mine dorințele pierdute!
De dragul tău tai viața în fâșii,
Să leg cu ele amintiri târzii,
În păr să-ți prind o ultimă visare,
Pe buzele fierbinți să-ți dau o sărutare!
Vasile Cucu - Blog 
Minunat …
Taie viata in fasii, dar nu le-mprastia, ci leaga-le cu fir de dor…dorul doare…frumoase versuri!
Multumesc! Are grija dorul sa nu pierdem ceea ce conteaza pentru sufletul nostru.
Frumos știe dorul să îndemne la scris!
Multumesc 🙂