Visare

17 feb.

În nopțile de iarnă, prea pline de tăcere,

Ascult în gând cum cântă primăvara,

Visez la câmpuri verzi și forme de himere,

Cu care să-mi pictez în suflet evadarea.

 

Afară ninge liniștit, privesc la marea albă,

Sunt prizonierul timpului de-odinioară,

Când alergam înfrigurat spre inima ta caldă,

În care să-mi topesc, încet, iubirea hibernală.

 

Văd pașii tăi întroieniți în tinereți apuse,

Când amândoi pășeam desculți pe sentimente;

Azi doar repet, în gând, din vorbele nespuse,

Ce-ar fi putut să schimbe o viață de regrete.

 

Fereastra înghețată ascunde chipul tău,

Mi-apropii răsuflarea, să-i încălzesc surâsul,

Te văd așa cum te-am iubit doar eu:

Zâmbind cu ochii-n lacrimi și alungând trecutul.

 

Reclame

2 răspunsuri to “Visare”

  1. Poteci de dor februarie 18, 2019 la 11:59 am #

    Frumos tare, vă felicit!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: