Spune-mi, poet drag, cum e-n eternitate,
pe care stea din Univers ți s-a făcut dreptate?
Te iubesc îngerii mai mult ca noi,
cei ce-am rămas aici cu dorul poeziei,
sau ți-ai dori să simți, din nou,
fiorul dulce-al dragostei de glie?
Spune-mi, în cer cine ți-e muza,
cu ce trăiri îi împletești cununa?
Ți-e dor de floarea ta albastră,
de codrii verzi și graiul românesc,
sau te-ai obișnuit cu liniștea cerească,
în care să simți, veșnic, har dumnezeiesc?
Sursa foto: Google Images
Vasile Cucu - Blog 
oare… ar putea fi un poet… mare sau mic… fara har dumnezeiesc???
Crede-mă, Poetului îi este mai bine printre îngeri! Iar îngerii au învățat limba poetului în care dragostea omenească poate fi şi eternă!
Foarte frumoasă poezie!
Multumesc 🙂