Porțile școlilor s-au închis;
nu se mai aud copiii veseli,
plecați pe drumul schimbării.
An de an ei urcă treptele cunoașterii,
privind zâmbitori spre cerul senin,
pe care-l mângâie cu privirea inocentă.
Copiii cresc prea repede, parcă pe-ascuns,
fără să ne mai întrebe,
de teamă să nu le interzicem viitorul!
Copiii ne-așteaptă la final,
de an, de școală, de copilărie,
pentru-a le spune cât sunt de speciali!
Vasile Cucu - Blog 