Tag Archives: cer

Timpul

23 feb.

Privesc pe cer cum timpul zboară departe,

prea departe de inimile noastre,

prea aproape de eternitate.

Îi place nemărginirea și liniștea,

s-a săturat de zbuciumul omenirii,

rămâne impasibil la oftatul iubirii.

Nu mai vrea să se joace cu noi, ca-n copilărie,

atunci când sufletul uriaș îl privea de sus,

atunci când ochii veseli îl așteptau la apus.

Nu mai vrea să fie hazliu,

ne privește tăcut, cu indiferență,

supărat, parcă, pe-a noastră existență.

 

De Sărbători

24 dec.

Te-aștept de Sărbători, în plină iarnă,

Cu fulgi de nea în palme și în păr,

Cu bradul strălucind, în fiecare seară,

Cu inima deschisă către cer!

Adu-mi, cadou, un zâmbet de copil,

O mică bucurie ascunsă-ntr-o colindă,

O-mbrățișare caldă, cu trupul tău fragil,

O lacrimă de dor, privită în oglindă!

Te-aștept cu masa plină de speranță,

Cu focul încălzind a vieții poezie,

Cu flori și gutui coapte la fereastră,

Cu sufletul strigând după copilărie!

 

Casa părintească

16 iun.

Dintre-atâtea locuri dragi pe lume,

Dintre multele ferestre către cer,

Sufletul te-alege doar pe tine,

Casă părintească, dulce univers!

Printre-atâtea flori înmiresmate,

Printre-atâtea splendide culori,

Ochii mei te văd, prin umedele pleoape,

Magică grădină, ce îmi dai fiori!

Dintre-atâția oameni cumsecade

Dintre-atâtea suflete-ndrăgite,

Dorul meu pe voi vă strigă-n noapte,

Dragi părinți, rămași în locuri sfinte!

 

Topire

9 mart.

Se topește-n mine iarna-ntunecoasă,

Din suflet ghioceii se-înalță spre lumină,

Petale albe se desfac spre inima aleasă,

Frunzele verzi iubirii se închină!

 

Se avântă-n zbor mii de păsărele,

Cerul primitor le-ncălzește glasul,

Cântecul naturii răsună prin ele,

Primăvara vieții le admiră valsul!

 

Câmpiile fade se îmbujorează,

Munți încărunțiți își refac podoaba,

Tabloul naturii iar se colorează,

Pânza omenirii își dezgheață apa!

 

Se topește-n palmă clipa răcoroasă,

Se aprinde-n suflet dorul de frumos,

Raze de lumină se preling pe față,

Ne umezesc ochii, dându-le un rost!

 

Dorul meu

25 aug.

Adie vântu-n crengile bogate,

Un aer cald îmi mângâie tăcerea,

Ascund în mine clipele pictate

Cu-mbrățișări ce-au stors din noi durerea.

Se bucură de viață trandafirii,

Parfumurile lor îmi amintesc de tine,

Petale moi se dăruiesc luminii,

Așa cum tu te lași prinsă de mine.

Vin porumbeii să-mi deschidă cerul,

Cu brațele întinse mă înalț în zbor,

Străbat singurătatea ce-nvăluie misterul

Și cad la tine-n brațe, împins de al meu dor!

S.O.S.

31 mart.

Căzut din cer, într-o lume necunoscută,

învăț cum să trăiesc printre străini,

învăț răbdarea și iubirea ascunsă,

deghizat în trupul efemer.

Alungat din paradis, pe-o planetă albastră,

învăț să înot într-un ocean de vise,

învăț să respir, privind pe fereastră,

închis în propriul abis.

Pierdut în acest Univers, fără speranță,

învăț cum să accept și să iert,

învăț credința într-o altă viață,

trimițându-Ți al meu S.O.S.

 

(n.a.: S.O.S. = Save Our Souls)

Spre cer

11 feb.

Cer, imensitatea ta mă umple de mister,

Atâția ani ți-am dăruit privirea mea senină,

De-atâtea ori ți-am trimis rugăciunea mea umilă,

Dar niciodată n-am primit vreun semn!

 

Cer, albastrul tău mă mângâie mereu,

Aș vrea să pot zbura spre steaua ta divină,

Să-ți cânt iubirea mea, ce mă alină,

Să simt mult mai aproape al tău Dumnezeu!

 

Cer, nu-mi săgeta ființa cu-al tău ger,

Așterne-ți fulgii albi în palma mea,

Sufletul meu va colinda la poarta ta,

Sperând să-nvingă timpul efemer!

 

Cer, sper să mă ierți că ți-am fost infidel,

Căci am iubit femeia mai mult decât al tău mister;

Zâmbetul ei e mai frumos decât un curcubeu,

Iar sărutul său mă transformă în zeu!