Tag Archives: cer

Dorul meu

25 aug.

Adie vântu-n crengile bogate,

Un aer cald îmi mângâie tăcerea,

Ascund în mine clipele pictate

Cu-mbrățișări ce-au stors din noi durerea.

Se bucură de viață trandafirii,

Parfumurile lor îmi amintesc de tine,

Petale moi se dăruiesc luminii,

Așa cum tu te lași prinsă de mine.

Vin porumbeii să-mi deschidă cerul,

Cu brațele întinse mă înalț în zbor,

Străbat singurătatea ce-nvăluie misterul

Și cad la tine-n brațe, împins de al meu dor!

Reclame

S.O.S.

31 mart.

Căzut din cer, într-o lume necunoscută,

învăț cum să trăiesc printre străini,

învăț răbdarea și iubirea ascunsă,

deghizat în trupul efemer.

Alungat din paradis, pe-o planetă albastră,

învăț să înot într-un ocean de vise,

învăț să respir, privind pe fereastră,

închis în propriul abis.

Pierdut în acest Univers, fără speranță,

învăț cum să accept și să iert,

învăț credința într-o altă viață,

trimițându-Ți al meu S.O.S.

 

(n.a.: S.O.S. = Save Our Souls)

Spre cer

11 feb.

Cer, imensitatea ta mă umple de mister,

Atâția ani ți-am dăruit privirea mea senină,

De-atâtea ori ți-am trimis rugăciunea mea umilă,

Dar niciodată n-am primit vreun semn!

 

Cer, albastrul tău mă mângâie mereu,

Aș vrea să pot zbura spre steaua ta divină,

Să-ți cânt iubirea mea, ce mă alină,

Să simt mult mai aproape al tău Dumnezeu!

 

Cer, nu-mi săgeta ființa cu-al tău ger,

Așterne-ți fulgii albi în palma mea,

Sufletul meu va colinda la poarta ta,

Sperând să-nvingă timpul efemer!

 

Cer, sper să mă ierți că ți-am fost infidel,

Căci am iubit femeia mai mult decât al tău mister;

Zâmbetul ei e mai frumos decât un curcubeu,

Iar sărutul său mă transformă în zeu!

 

Vis de iarna

14 feb.

Iarna3

Visăm frumos cum fulgii ne-nconjoară,

Căzuţi din albul paradisului din cer,

Visăm la timpul de odinioară,

Când ne-ncălzeam cu râsete în ger.

 

Visăm la fericirea în amintiri uitată,

Când timpul ne-aştepta să fim copii,

Visăm la bucuria de Sărbători redată,

Când la fereastră ascultam colindele târzii.

 

Visăm la noi, fără singurătate,

La începutul vorbelor de-amor,

Visăm la dialoguri spuse-n şoapte,

Când inimile noastre fremătau de dor.

 

Visăm la îngeri rechemaţi de soartă,

Veniţi pe lume ca să îi iubim,

Visăm la oameni înălţaţi prin faptă,

Veniţi să ne înveţe cum să dăruim.

 

Visăm frumos la fulgii ce coboară,

Cum se aşează peste noi cuminţi,

Simţim cum sufletul se înfioară,

Când se topesc în palmele fierbinţi!

Zboara

20 sept.

Zboară, copile, întinde-ţi mâinile către cer,

Pământul şi cerul sunt aripile tale,

Înalţă-te deasupra tuturor,

Viitorul lumii îţi stă la picioare.

Priveşte, cu ochii tăi mari, răsăritul,

Când zâmbeşti, soarele străluceşte mai tare,

Prinde-ţi de mână părinţii, când vine-asfinţitul,

În braţele lor, trecutul nu doare…

Zboară, suflet curat, zboară departe,

Du-te, în tărâmul de vis al iubirii,

Acolo unde toate fructele lumii sunt coapte,

Primind, în tăcere, armonia luminii.

Lasă-ţi bunătatea să zburde prin ceruri,

Primeşte-i cu drag pe cei ce vin la tine;

Au renunţat cu toţii la dueluri,

Căutând acum împăcarea cu sine.

Zboară, gând frumos, zboară către lume,

Copiii planetei te-aşteaptă de zor,

Nu contează în viaţă dacă ai vreun nume,

Continuă-ţi paşnic minunatul tău zbor!