Tag Archives: poezie

Complimente

15 Apr

Te văd pierdută printre umbrele nopții,

căutând cărarea spre iubire;

lumina diafană îți mângâie ochii,

sclipind a ta privire.

Te-ai rătăcit prin clipele spinoase,

ai obosit de-atâta nedreptate,

în locul amintirilor frumoase

rămân doar urme de singurătate…

Te-aștept să vii, în viitorul fără vină,

să te îmbraci cu alte sentimente,

să râzi, din nou, scăldată în lumină

și să te bucuri de-ale vieții complimente!

Reclame

S.O.S.

31 Mar

Căzut din cer, într-o lume necunoscută,

învăț cum să trăiesc printre străini,

învăț răbdarea și iubirea ascunsă,

deghizat în trupul efemer.

Alungat din paradis, pe-o planetă albastră,

învăț să înot într-un ocean de vise,

învăț să respir, privind pe fereastră,

închis în propriul abis.

Pierdut în acest Univers, fără speranță,

învăț cum să accept și să iert,

învăț credința într-o altă viață,

trimițându-Ți al meu S.O.S.

 

(n.a.: S.O.S. = Save Our Souls)

Spre cer

11 Feb

Cer, imensitatea ta mă umple de mister,

Atâția ani ți-am dăruit privirea mea senină,

De-atâtea ori ți-am trimis rugăciunea mea umilă,

Dar niciodată n-am primit vreun semn!

 

Cer, albastrul tău mă mângâie mereu,

Aș vrea să pot zbura spre steaua ta divină,

Să-ți cânt iubirea mea, ce mă alină,

Să simt mult mai aproape al tău Dumnezeu!

 

Cer, nu-mi săgeta ființa cu-al tău ger,

Așterne-ți fulgii albi în palma mea,

Sufletul meu va colinda la poarta ta,

Sperând să-nvingă timpul efemer!

 

Cer, sper să mă ierți că ți-am fost infidel,

Căci am iubit femeia mai mult decât al tău mister;

Zâmbetul ei e mai frumos decât un curcubeu,

Iar sărutul său mă transformă în zeu!

 

Acum e vremea…

31 Dec

E vremea marilor speranțe, de timp adorate,

lăsate să zburde pe câmpul cu flori,

lăsate să-și întindă aripile primului zbor,

cu care s-atingă bolta imensului dor!

E vremea marilor iubiri, partajate,

lăsate să zboare spre cerul plin de culori,

lăsate să-și cânte minunatul fior,

cu care să oprească timpul în zori!

E vremea marilor dorințe, uitate,

lăsate într-un colț de suflet, umbros,

lăsate s-aștepte venirea unui timp luminos,

în care să strălucească nespus de frumos!

 

 

Decembrie

1 Dec

Vine decembrie peste țara noastră,

Să ne-mbrăcăm frumos și să sărbătorim,

Să ne-amintim de toți cei ce-au plecat de-acasă,

Să ne jelim eroii și să îi cinstim!

Cei rămași singuri să iasă la poartă,

Să le zâmbească trecătorilor pe drum,

Să-și amintească de viața lor frumoasă

Și de mărinimia sufletului bun!

Cei tineri să-și păstreze voioșia,

Să creadă cu tărie în dreptate,

Să nu abandoneze România,

Pământul unde s-au născut, pentru eternitate!

Vine decembrie, cu mantia sa albă, de zăpadă,

Cu inima deschisă s-o îmbrățișăm,

S-o invităm în fiecare zi la joacă

Și-n seara de Crăciun s-o colindăm!

Când vine toamna

19 Noi

Sunt călătorul toamnei de poveste,

Mă las sedus de timpul auriu,

Admir tăcut culorile terestre

Și caut armonia în tot ce este viu.

Natura mă-nconjoară cu-a sa melancolie,

Copacii se despart de frunzele pictate,

Resimt, privind în urmă, o dulce nostalgie,

Pentru oameni și locuri în inimă păstrate.

Străbat cu gândul lumea și lumea mă străbate,

Sub frunzele căzute se-ascund cărări de suflet,

Aleargă-n mine amintiri ce nu pot fi uitate,

Mă cheamă iar la joacă, dar le refuz c-un zâmbet.

Azi sunt adultul toamnei împlinite,

Mă bucur de belșugul ploilor tăcute,

Dar undeva, acolo, sunt clipe fericite,

Ce-așteaptă să renască din vremi demult trecute.

Mi-e dor

29 Oct

Mi-e dor de tine, mi-e dor de mine,

când amândoi zâmbeam pentru noi,

mi-e dor de-o privire, plină de iubire,

când toamna revine cu tristele ploi.

Mi-e dor de soare, mi-e dor de mare,

când pășeam desculți pe visele moi,

mi-e dor de visare, mi-e dor de uitare,

când Luna era puntea noastră spre zori.

Mi-e dor de plimbare, de-a ta chemare,

când parcurile verzi se umpleau de flori,

mi-e dor de lumină, de viața senină,

când pe cerul albastru pictam zeci de culori.

Mi-e dor de tăcere, de-a ta mângâiere,

când vorbele dormeau în liniștea noastră,

mi-e dor de iubire, de despărțire,

când, suspinând, mă priveai la fereastră.