Tag Archives: poezie

Fragilă

19 mart.

Ce fragilă ești, când crești printre morminte,

când te ferești de bombele căzute din infern,

când cei din jurul tău nu mai au minte

și îți transformă soarta într-un calvar etern!

Ce fragilă ești, când te trezești sub mormanul de pietre,

când Pământul vrea să te-nfioare,

când, dintr-o dată, totul piere

și-aștepți, înspăimântată, mâna salvatoare!

Ce fragilă ești, când începi să pășești,

când pașii mici se-mpiedică de monștri,

când prin lume e greu să răzbești

și-ai vrea, din deznădejde, să-nchizi ochii!

Ce fragilă ești atunci când iubești,

când renunți la tine pentru alții,

când, din bunătate, vrei să dăruiești,

să-i inspiri pe ceilalți cu-ale tale fapte!

Iarnă caldă

19 feb.

În iarna călduroasă păstrez amintirile la rece,

închise în pivnița trecutului argintiu,

placat cu un strat subțire de gheață.

Din butoiul magic îmi umplu cupa cu speranțe,

sorb până la ultima picătură, însetat de veșnicie

și mă cufund în somnul titanic.

Visez la iarna albă, plină de bucurie,

în care copiii își colorează obrajii în roșu,

pentru a se deosebi de oamenii de zăpadă.

Visez la timpurile de odinioară, pline de sens,

în care oamenii se mulțumeau cu vorbe bune

și agățau în brad globuri de suflet, în fiecare seară…

În iarna prea caldă mă topesc încet,

picură din mine timpul dezghețat,

se subțiază tot mai mult aripile de ceară.

Refacere

11 sept.

După ce tac armele, speriate de moarte,

strigă din adâncuri durerea,

îngropată în sufletele noastre.

După ce dispare durerea, înecată în lacrimi,

răsare în privire speranța,

cu care să mergem mai departe.

După ce ne vom redescoperi umanitatea,

ținută captivă în tenebrele trecutului,

vom putea vorbi, din nou, despre dreptate.

După ce ne vom recâștiga libertatea,

vom putea construi, cu tărie,

un viitor mai bun, bazat pe iubire.

Te-aștept din nou

7 aug.

Aș vrea să te-ntâlnesc din nou, femeie,

Pe câmpul plin cu flori de mac,

Să înnoptăm sub cerul plin cu stele,

Să-ți simt căldura sufletului drag!

Aș vrea să te iubesc, o viață-ntreagă,

Să ne rugăm ca timpul să ne ierte,

Să-ți spun, în șoaptă, cât îmi ești de dragă,

De tot ce este-n jur să nu ne pese!

Prin lumea asta mare să te port în brațe,

Să ne oprim, din când în când, pe malul mării,

Să ne privim în ochi, când soarele răsare,

Să ne trezim cu gustul dulce-al sărutării!

Aș vrea să-ți mulțumesc din inimă, femeie,

Cu tine viața este mai frumoasă,

În părul tău voi prinde visurile mele

Și-am să le las acolo să-nflorească!

La final

12 iun.

Porțile școlilor s-au închis;

nu se mai aud copiii veseli,

plecați pe drumul schimbării.

An de an ei urcă treptele cunoașterii,

privind zâmbitori spre cerul senin,

pe care-l mângâie cu privirea inocentă.

Copiii cresc prea repede, parcă pe-ascuns,

fără să ne mai întrebe,

de teamă să nu le interzicem viitorul!

Copiii ne-așteaptă la final,

de an, de școală, de copilărie,

pentru-a le spune cât sunt de speciali!

E timpul nostru

22 apr.

Acum e timpul pentru rugăciune,

Când gândurile tac și sufletul vibrează;

Acum e timpul pentru plecăciune,

Pentru credința care ne înnobilează.

Povestea noastră merge mai departe,

Cu fiecare Paști zidim templul iubirii,

Suntem atât de mulți și-atât de-aproape,

Veniți să-mpărtășim miracolul Luminii.

Flacăra vie ne sfințește locul,

Ne bucurăm de lume și de viață,

Pe-acest Pământ noi ne trăim sorocul

Și-n Ceruri timpul veșnic ne așteaptă!

Cuceritoare

31 mart.

Visurile înmuguresc primăvara,

dezgheață în noi optimismul,

ne trezesc zâmbetele adormite.

Ne încărcăm sufletul la soare,

traversăm punțile dintre noi,

pentru a descoperi cealaltă jumătate.

Vibrația naturii ne străbate simțurile,

adie în noi fiorul iubirii,

ne picură în vene dragostea de viață.

Primăvara ne cucerește din nou,

ca pe-o iubire părăsită în toamnă,

lăsată să simtă frigul singurătății.

Miracol

24 dec.

Copiii cresc, în lumea lor frumoasă,

Se strâng în buchete de flori nemuritoare,

De lumea celor mari nu prea le pasă,

Ei înfloresc la fiecare răsărit de soare!

Copiii se joacă, indiferent de vreme,

În zăpada pufoasă bucuria lor crește,

Pe anotimpuri albe desenează stele,

Pe foi imaculate scriu a lor poveste!

Copiii cântă veseli, în zi de sărbătoare,

Cu inima curată se duc din casă-n casă,

Transmit colindul vieții clipei următoare,

În care-o nouă lume-o să se nască!

Acrobație

19 sept.

Acrobații sfidează gravitația,

legați de cer coboară spre pământ,

într-un marș al curajului izbăvitor.

Pașii lor, plini de grație, se transformă în zbor,

mâinile lor devin ancore în infinitul

către care ne poartă imaginația.

Ne schimbă pe toți în personaje de basm,

ajunși la capătul lumii contemplăm răsăritul,

uimiți de razele tămăduitoare ale Artei.

Prindem curaj și vrem s-atingem Creația,

să simțim, într-o clipă, începutul și sfârșitul,

să redescoperim în noi Divinitatea.

Copil

1 iun.

Să fii copil înseamnă să visezi,

Să plutești pe marea bucuriei,

Să pășești pe calea-n care crezi

Că te va duce pe tărâmul fericirii!

Să fii copil înseamnă să creezi,

Să transformi realitatea în poveste,

Să-i primești în basmul tău pe cei ce cred

Că lumea poate fi-un buchet de sentimente!

Să fii copil înseamnă să zâmbești,

Să-mbrățișezi și soarele și luna,

Să fii iubit și să iubești…

Nu doar pentru o zi, ci pentru totdeauna!