Tag Archives: poezie

Favoare

14 iul.

Întinde-mi mâna, să te trec peste puntea suspinelor,

călcând pe oglinda amintirilor,

privind înainte, spre un alt decor,

în care să se stingă năvalnicul dor!

Arată-mi un zâmbet, cât o întreagă viață,

când te trezesc în fiecare dimineață,

când sunt prea trist sau poate obosit,

când dorul de iubire în zori s-a risipit!

Oferă-mi un sărut, din suflet renăscut,

să uităm de trecutul în care ne-am pierdut,

să-mbrățișăm prezentul, cu a sa favoare,

știind că nouă viața ne-a rămas datoare!

Reclame

Crede în tine

10 iun.

Visul tău te strigă, urmează-l cu putere,

pe vârf de munte sau pe marea largă,

prin umbrele nopții sau sub clar de lună,

oriunde te cheamă!

Dorul tău te strigă, ascultă-l în tăcere,

când prea multă durere te doare,

când prea multă nepăsare te-apasă,

oricând îți vorbește!

Iubirea ta te strigă, nu te teme,

pășește dincolo de singurătate,

urmeaz-o cu putere și-ascult-o în tăcere,

oriunde te-ar cere!

Nu renunța!

20 mai

Oriunde pașii te-ar purta, pe căi necunoscute,

într-o lume străină, fără speranță,

din care-ai vrea să fii salvat în fiecare dimineață,

te rog, nu renunța!

Oriunde gândul ți-ar zbura, spre altă lume,

spre paradisul florilor și-al inimilor duse,

în care să-ți îmbrățișezi iubirile apuse,

te rog, nu renunța!

Oriunde sufletul te-ar îndrepta, spre altă viață,

spre liniștea credinței sau clipa amoroasă,

în care să trăiești povestea ta frumoasă,

te rog, nu renunța!

Oriunde-ai fi și orice-ai face,

eu cred în tine, chiar și când destinul nu te place…

și-ți voi striga din toată inima mea:

te rog, nu renunța!

Complimente

15 apr.

Te văd pierdută printre umbrele nopții,

căutând cărarea spre iubire;

lumina diafană îți mângâie ochii,

sclipind a ta privire.

Te-ai rătăcit prin clipele spinoase,

ai obosit de-atâta nedreptate,

în locul amintirilor frumoase

rămân doar urme de singurătate…

Te-aștept să vii, în viitorul fără vină,

să te îmbraci cu alte sentimente,

să râzi, din nou, scăldată în lumină

și să te bucuri de-ale vieții complimente!

S.O.S.

31 mart.

Căzut din cer, într-o lume necunoscută,

învăț cum să trăiesc printre străini,

învăț răbdarea și iubirea ascunsă,

deghizat în trupul efemer.

Alungat din paradis, pe-o planetă albastră,

învăț să înot într-un ocean de vise,

învăț să respir, privind pe fereastră,

închis în propriul abis.

Pierdut în acest Univers, fără speranță,

învăț cum să accept și să iert,

învăț credința într-o altă viață,

trimițându-Ți al meu S.O.S.

 

(n.a.: S.O.S. = Save Our Souls)

Spre cer

11 feb.

Cer, imensitatea ta mă umple de mister,

Atâția ani ți-am dăruit privirea mea senină,

De-atâtea ori ți-am trimis rugăciunea mea umilă,

Dar niciodată n-am primit vreun semn!

 

Cer, albastrul tău mă mângâie mereu,

Aș vrea să pot zbura spre steaua ta divină,

Să-ți cânt iubirea mea, ce mă alină,

Să simt mult mai aproape al tău Dumnezeu!

 

Cer, nu-mi săgeta ființa cu-al tău ger,

Așterne-ți fulgii albi în palma mea,

Sufletul meu va colinda la poarta ta,

Sperând să-nvingă timpul efemer!

 

Cer, sper să mă ierți că ți-am fost infidel,

Căci am iubit femeia mai mult decât al tău mister;

Zâmbetul ei e mai frumos decât un curcubeu,

Iar sărutul său mă transformă în zeu!

 

Acum e vremea…

31 dec.

E vremea marilor speranțe, de timp adorate,

lăsate să zburde pe câmpul cu flori,

lăsate să-și întindă aripile primului zbor,

cu care s-atingă bolta imensului dor!

E vremea marilor iubiri, partajate,

lăsate să zboare spre cerul plin de culori,

lăsate să-și cânte minunatul fior,

cu care să oprească timpul în zori!

E vremea marilor dorințe, uitate,

lăsate într-un colț de suflet, umbros,

lăsate s-aștepte venirea unui timp luminos,

în care să strălucească nespus de frumos!