Oamenii cu visuri mărunte se-mpiedică de amănunte,
nu fac sinteză ci doar antiteză,
nu cred în concluzii ci doar în iluzii.
Secolul informației devine al disgrației,
în loc de informare acceptăm manipulare,
în loc de cultivare facem prosternare.
Adevărul moare când n-avem onoare,
trăim în minciună, orbiți de ranchiună,
trăim în bula noastră, fără vreo fereastră.
Oamenii închiși sunt adesea triști,
caută scăpare, din propria-nchisoare,
vor celebritate, pierzând din libertate.
Televizorul a devenit „prietenul” nr.1 al omului, deoarece petrecem cu el mai mult timp decât cu oricare alt prieten:
Tv: – Bine c-ai venit acasă, că am foarte multe să-ţi spun! Ia telecomanda şi porneşte-mă!
– Sunt obosit, n-am chef de prostiile tale!
Tv: – Te-ajut eu să te relaxezi, porneşte-mă! Îţi ofer cel mai bun divertisment!
– În locul divertismentului tău de doi bani, mai bine dorm sau citesc o carte! N-am nimic de câştigat dacă stau gură-cască şi mă uit la tine!
Tv: – Tinere, nu-mi place atitudinea asta! În primul rând că nu sunt “de doi bani”, ci plăteşti mult mai mult pentru programele mele, iar în al doilea rând ai de câştigat foarte multe dacă mă urmăreşti!
– Cum ar fi?
– Poţi câştiga bani, dacă participi la concursurile anunţate şi, mult mai important, obţii informaţii preţioase!
– Serios? Asta-i cea mai bună glumă! Informaţii preţioase zici?
– Da! Afli ce se-ntâmplă în societate, peste tot în lume şi eşti la curent cu tot!
– Tu eşti cumva „la curent” cu curentul, gazul, întreţinerea şi alte lucruri din viaţa mea?
Tv: – Din viaţa ta? Ce treabă am eu cu viaţa ta? Eu am fost inventat de oameni ca să se uite ei la mine, nu eu la ei! Ia odată telecomanda aia şi porneşte-mă, că sunt plin de „surprize”!
– Nu mă bate la cap, că nu te mai aprind niciodată!
Tv: – Auzi la el, „niciodată”! Fără mine nu poţi trăi, n-are rost să te amăgeşti…Sunt invenţia secolului 20!
– Şi de ce-ai fost inventat?
– Eram pasul logic şi necesar după inventarea radioului. Eu sunt „radioul cu imagini”! Am fost creat din nevoia oamenilor de a comunica fără limite în spaţiu şi timp!
– Eu nu cred în scopul tău „nobil”, ci cred mai degrabă că eşti o „unealtă” care serveşte interesele unor oameni care vor să profite de pe urma celor mulţi, care stau gură-cască în faţa ta!
Tv: – Nu fi paranoic! Ai libertatea de a alege la ce programe te uiţi!
– Sau dacă mă uit! Uite de-aia nu vreau să te-aprind, ca să nu cad în capcana manipulării tale!
– Ce capcană, omule? Ai libertatea de a alege la ce să te uiţi!
– Am libertatea să aleg din ceea ce mi se oferă, nu din ceea ce mi-aş dori eu…E o mică-mare diferenţă! Aici este capcana: atrageţi oamenii cu aşa-zisul „divertisment” şi le „băgaţi pe gât” (ca să le-ajungă-n cap) dezinformarea, manipularea, incultura, etc.
Tv: – Stop, stop, că nu-i chiar aşa! Ceea ce difuzăm pe ecran este creaţia oamenilor, deci îi reprezintă! Aşa este lumea, bună sau rea, n-avem nicio vină pentru ceea ce se vede pe ecran…
– Zău!? Dar din tot ce se întâmplă în lumea asta, bine şi rău, cine decide ce se dă pe post? De ce-ar trebui să văd o ştire morbidă în loc de una veselă, de ce să văd filme făcute de poporul X şi nu de Y, de ce să văd partizanii de partid şi nu oameni neutri, de ce şi iarăşi de ce?
– Oricine e liber să-şi facă Televiziune şi să transmită ce vrea oamenilor!
– Hai s-o lăsăm baltă cu „libertatea” fiecăruia de a face ce vrea! Între libertatea cuiva de a vrea „să facă ce vrea” şi „libertatea” de a putea „să facă ce vrea” este o mare deosebire! Aici vorbim de interese financiare şi politice! Atât televiziunile private, cât şi cele aşa-zise „publice” (adică finanţate de noi, „păcălicii” cei mulţi) urmăresc să mă „exploateze”, în ideea de a obţine de la mine ceea ce-şi doresc ele!
Tv: – Vor doar să te informeze şi să te distreze!
– Vor să mă „informeze”, adică să mă manipuleze sau să mă dezinformeze, sau vor să mă „distreze”, adică să-mi creeze o anumită dependenţă de ele, pentru a deveni „credibile” ( prin obişnuinţa cu ele) atunci când vor vrea să fac ce-şi doresc ele ( de ex.: la alegeri, la donaţii, la cumpărături, la „revoluţii”, etc.).
– Ştii ceva? Sunt doar un Televizor, mă depăşeşte discuţia!
– Tu eşti unealta Televiziunii, care este „unealta” lor!
Tv: – De ce-ţi baţi capul? Distrează-te şi gata! Te rog, uită-te la ce-ţi pofteşte inima!
– Dacă mai insişti, te arunc pe fereastră! Nu vezi că încerc să-mi „recâştig” libertatea?
– Zău c-ai luat-o razna! Ce vină am eu în toată povestea asta?
– Ai dreptate!…Doar eu te-am cumpărat!
– Păi vezi?
– Bine, spune-mi ce avem azi „în meniu”!?
Tv: – Criza medicilor din ţară, care pleacă în străinătate…Atentat sinucigaş într-un aeroport, 35 de morţi şi zeci de răniţi (să vezi ce imagini!)…Gheţarii din zona artică se topesc în mod accelerat şi dispar, după 5000 de ani (cum de-au rezistat atâta timp?)…Bugetul de pensii este deficitar şi nu se poate autosusţine (4,3 milioane de salariaţi susţin 5,4 milioane de pensionari)…O femeie a fost sfâşiată de maidanezi, un analfabet a furat 1 milion de euro (dacă ştia să numere, oare fura mai puţin?), un călugăr a vrut să se sinucidă…Un copil a furat un calculator, a fost certat şi a vrut apoi să se sinucidă…Căderea unei bănci foarte mari din SUA a declanşat criza acolo şi apoi în toată lumea…Pretenţiile salariale la prima angajare au scăzut cu 50% din cauza crizei şi…
– Gata! Ajunge!Dacă mai continui aşa, ori intru în depresie ori te-arunc pe fereastră!…
– Păi de ce?! Sunt ştiri interesante!… Vrei filme?
– Nuuu!! M-am lămurit! N-am găsit nimic de valoare, care să merite timpul meu…
Tv: – Timpul tău? Oricum trece fără rost! Mai bine nu te gândeşti la nimic, doar stai şi priveşti!
– Mda…Să stau şi să privesc…Ai dreptate! O să stau şi o să te privesc stins, ascultând liniştea timpului care trece, nealterat de televiziune!
Iată că a trecut şi „sfârşitul lumii”, aşa cum au trecut multe altele înaintea lui…Au profitat toţi cei care au avut interesul să scoată pe piaţă şi să mediatizeze intens un astfel de „eveniment”, iar omul obişnuit, consumatorul de rând, a muşcat momeala, a înghiţit găluşca şi-i mulţumeşte lui Dumnezeu că nu s-a înecat, pentru că atunci chiar că s-ar fi adeverit „minunea”! De când s-a lansat zvonul apocaliptic şi până în ziua mult aşteptată (21.12.2012) au trecut câţiva ani, timp în care am consumat diverse „garnituri” pe acest subiect: ştiri, documentare, filme, cărţi şi orice altceva de „maxim interes” pentru public, dornic să nu moară fără să fie avizat despre anul, luna, ziua, minutul şi, dacă se poate, chiar secunda în care se va întâmpla acest lucru. Oare şi-a fixat toată lumea ceasul?
Văzând ce se întâmplă prin magazine în preajma zilei mult anunţate, aveam impresia că oamenii vor să cumpere chiar şi „sfârşitul lumii”, la reducere dacă se poate! Deşi majoritatea oamenilor ţi-ar fi spus că nu cred în povestea sfârşitului de lume, cred totuşi că în subconştientul lor a încolţit teama că s-ar putea să fie pentru ultima dată când se pot „răsfăţa” cumpărând tot ce le pofteşte inima şi, mai ales, stomacul! Vom auzi statisticile privind cumpărăturile din luna decembrie, însă realitatea a fost mult mai convingătoare, văzând pe viu „disperarea” oamenilor de a supravieţui, de a-şi face provizii pe o perioadă lungă de timp, ca să fie pregătiţi în cazul în care „sfârşitul lumii” ar dura ceva timp. Şi-or fi zis b(i)eţii oamenii că este singura lor şansă să moară sătui, ţinând cont de faptul că nu poţi muri de două ori…Eu ştiu destule persoane pentru care a venit deja sfârşitul lumii şi, într-o zi, se va sfârşi şi lumea mea, însă nu ştiu când se va sfârşi prostia din lume, mitocănia, nepăsarea, invidia, manipularea, etc.
Tot timpul suntem „ţinuţi în priză” cu tot felul de prostii, cu micile sau marile „evenimente”: sfârşit de lume, sfârşit de eră, sfârşit de mandat, sfârşit de criză, sfârşit de stoc, sau început de eră, început de guvernare, început de tehnologie, început de criză şi multe altele…Am impresia că începem să salivăm în mod inconştient atunci când se aprinde becul pentru marele sau micul „eveniment”. Nu are rost să generalizez, la scară mondială, acest tip de „dresaj”, însă cred că poporul român a trecut prea repede de la „mersul pe sârmă” la „datul din coadă”, „lătratul” în faţa uşilor cu promoţii, în timp ce „păpuşarii” şefi trag liniştiţi sforile manipulării, ale demagogiei şi ale îmbogăţirilor frauduloase!
A văzut cineva de Sărbători oferte promoţionale la Cultură şi Educaţie? Doar politicienii au grijă ca în fiecare an să ofere buget „promoţional” (adică REDUS) pentru cei mai importanţi piloni ai dezvoltării unei naţiuni. În condiţiile subfinanţării Culturii şi a Educaţiei unui popor, dar a suprafinanţării diverselor „culturi” şi a inculturii afişate în mass-media, vor apărea din ce în ce mai multe „evenimente” apocaliptice, inventate în scop comercial şi, mult mai grav, vor fi tot mai mulţi cei care vor „sta cu limba scoasă” şi care vor „da din coadă” nerăbdători să le consume.
Am observat chiar o anumită frenezie în discuţiile purtate pe seama Apocalipsei, încât tind să cred că oamenii s-ar simţi mai confortabil dacă ar şti că mor toţi deodată! Există un sentiment de „solidaritate” în faţa acestui eveniment, adică o extrapolare a binecunoscutei zicale din popor „Să moară capra vecinului!”, în sensul de a-i muri nu doar capra ci şi oaia, vaca, porcul, găinile, şoarecii din pod şi, bineînţeles, să moară şi stăpânul casei cu toţi ai lui! Parcă altfel „se stinge” omul în astfel de condiţii, în care nu mai are regretul că alţii profită de pe urma lui, că duşmanii lui încă trăiesc sau că n-a apucat să-şi vadă copiii şi nepoţii care trăiesc în altă lume…Dacă s-a anunţat Sfârşitul Lumii, atunci să fie pentru toată lumea! Să se-ntâlnească cu toţii „dincolo” şi să-şi spună ce n-au apucat să-şi spună, fiind prea ocupaţi cu „datul din coadă” în faţa televizorului şi a magazinelor! Măcar acolo să fie mai înţelepţi, mai smeriţi şi să nu se mai calce în picioare la Poarta Raiului, aşa cum au făcut-o la uşa magazinelor cu promoţii. Iar dac-o fi s-ajungă careva (din greşeală) în purgatoriu, ar trebui să nu se sperie de perioada „detenţiei”, deoarece cu siguranţă va primi un discount, ca să nu uite „bunele” obiceiuri de pe Pământ!
Aşadar, să fim cu toţii sănătoşi şi voioşi, cel puţin până la următorul sfârşit al lumii! La Mulţi Ani!
Vasile Cucu - Blog 