După ce tac armele, speriate de moarte,
strigă din adâncuri durerea,
îngropată în sufletele noastre.
După ce dispare durerea, înecată în lacrimi,
răsare în privire speranța,
cu care să mergem mai departe.
După ce ne vom redescoperi umanitatea,
ținută captivă în tenebrele trecutului,
vom putea vorbi, din nou, despre dreptate.
După ce ne vom recâștiga libertatea,
vom putea construi, cu tărie,
un viitor mai bun, bazat pe iubire.
Oamenii cu visuri mărunte se-mpiedică de amănunte,
nu fac sinteză ci doar antiteză,
nu cred în concluzii ci doar în iluzii.
Secolul informației devine al disgrației,
în loc de informare acceptăm manipulare,
în loc de cultivare facem prosternare.
Adevărul moare când n-avem onoare,
trăim în minciună, orbiți de ranchiună,
trăim în bula noastră, fără vreo fereastră.
Oamenii închiși sunt adesea triști,
caută scăpare, din propria-nchisoare,
vor celebritate, pierzând din libertate.
„Lăsați copiii să vină la mine!”–
Strigă natura, părăsită de oameni;
Îi așteaptă cu flori și peisaje sublime,
I-așteaptă viața ce curge prin ramuri!
„Lăsați natura în inimile noastre!”–
Strigă copiii, avizi de libertate;
Bucuria lor se sufocă în case,
Sănătatea lor nu-i o filă-ntr-o carte!
„Lăsați-ne gândul să zboare departe!”–
Strigă omenirea, redusă la tăcere;
Frica ne îndepărtează de libertate,
Iar salvarea noastră devine o himeră!
Imaginează-ți oameni care zâmbesc,
fericiți că se pot plimba în voie,
copii care-aleargă liberi, fără frică,
dintr-o parte a copilăriei într-alta!
Imaginează-ți câmpul cu flori,
pădurea verde cu adieri de vânt,
poteca străjuită de arbori tăcuți,
cerul senin la care te uiți când respiri!
Imaginează-ți libertatea zburdând,
cum te ia de mână în jocul său,
cum nu-ți pasă de cei ce se plâng,
prea blazați ca să mai știe ce sunt!
Imaginează-ți viața așa cum o vrei,
fără frici inutile și prejudecăți puerile,
deschide-ți fereastra sufletului și zboară,
acolo unde gândul virusat nu te omoară!
Credința în mai bine e pusă la-ncercare,
Necazurile vieții ne copleșesc voința,
În noaptea rațiunii lumina nu răsare,
La poarta-nțelepciunii cerșește neputința!
Credința-n libertate călăuzește gândul,
Ne îndreaptă pașii spre un alt decor,
Cândva, la fericire, o să ne vină rândul,
Cândva, de viața asta, o să ne fie dor!
Credința în dreptate ne întărește trupul,
Determinarea noastră dă vieții un alt curs;
Pe cei ce ne-amăgesc o să-i doboare vântul,
Pe cei ce ne iubesc îi prețuim nespus!
Credința în iubire ne înflorește viața,
Muguri de suflet se desfac vioi,
Vlăstarele luminii așteaptă dimineața,
Să dezmorțească trupul și dragostea din noi!
Credința în iertare ne înnobilează,
Transformă omenirea într-un loc mai bun;
De Paști lumina sfântă ne eliberează,
Privind la lumânarea ce arde din străbuni!
Caii verzi nu mai aleargă pe pereți,
Și-au frânt picioarele în gropile imaginației,
Au nevoie de aripi pentru a-și trăi libertatea,
Au nevoie de curaj ca să-și înfrunte soarta.
De coamele-argintii nu se mai prind copiii,
În șaua inocenței acum se-așterne praful,
Dau din copite anii, uitându-se în spate,
Sperând să rupă lanțul de amintiri sudate.
Caii verzi nu mai aleargă prin livezi,
Pomii înfloriți nu le mai taie calea,
Acum stau priponiți de un anost ecran,
Uitându-se cum viața li se scurge-n van.
În herghelii urbane își pierd identitatea,
Visează la câmpii cu flori și iarbă verde,
Visează să-și ia zborul, să scape de-ntuneric,
Sperând s-ajungă liberi, pe un tărâm feeric.
E iarnă…şi-n mine tremură zăpada,
Fiori de gheaţă se topesc în valul de sânge…
Martirii Libertăţii au murit degeaba?
În urma lor, Dreptatea încă plânge!
E frig…şi-afară şi-năuntru,
Părinţi orfani trăiesc printre morminte,
La coada izbăvirii îşi aşteaptă rândul,
An după an se-mbracă în tristele veşminte!
Tineri frumoşi nu şi-au găsit ursite,
Au fost la întâlnirea cu glonţul ucigaş…
Durerea nu se stinge în lumânări topite,
Rămânem, prin tăcere, doar un popor de laşi!
E iarnă, iarăşi iarnă, în templul amintirii,
Ne-am osândit să ducem crucea resemnării…
Ce-am fi ajuns noi, astăzi, fără Eroii Răzvrătirii,
De ne permitem să-i lăsăm în frigul nepăsării?
Televizorul a devenit „prietenul” nr.1 al omului, deoarece petrecem cu el mai mult timp decât cu oricare alt prieten:
Tv: – Bine c-ai venit acasă, că am foarte multe să-ţi spun! Ia telecomanda şi porneşte-mă!
– Sunt obosit, n-am chef de prostiile tale!
Tv: – Te-ajut eu să te relaxezi, porneşte-mă! Îţi ofer cel mai bun divertisment!
– În locul divertismentului tău de doi bani, mai bine dorm sau citesc o carte! N-am nimic de câştigat dacă stau gură-cască şi mă uit la tine!
Tv: – Tinere, nu-mi place atitudinea asta! În primul rând că nu sunt “de doi bani”, ci plăteşti mult mai mult pentru programele mele, iar în al doilea rând ai de câştigat foarte multe dacă mă urmăreşti!
– Cum ar fi?
– Poţi câştiga bani, dacă participi la concursurile anunţate şi, mult mai important, obţii informaţii preţioase!
– Serios? Asta-i cea mai bună glumă! Informaţii preţioase zici?
– Da! Afli ce se-ntâmplă în societate, peste tot în lume şi eşti la curent cu tot!
– Tu eşti cumva „la curent” cu curentul, gazul, întreţinerea şi alte lucruri din viaţa mea?
Tv: – Din viaţa ta? Ce treabă am eu cu viaţa ta? Eu am fost inventat de oameni ca să se uite ei la mine, nu eu la ei! Ia odată telecomanda aia şi porneşte-mă, că sunt plin de „surprize”!
– Nu mă bate la cap, că nu te mai aprind niciodată!
Tv: – Auzi la el, „niciodată”! Fără mine nu poţi trăi, n-are rost să te amăgeşti…Sunt invenţia secolului 20!
– Şi de ce-ai fost inventat?
– Eram pasul logic şi necesar după inventarea radioului. Eu sunt „radioul cu imagini”! Am fost creat din nevoia oamenilor de a comunica fără limite în spaţiu şi timp!
– Eu nu cred în scopul tău „nobil”, ci cred mai degrabă că eşti o „unealtă” care serveşte interesele unor oameni care vor să profite de pe urma celor mulţi, care stau gură-cască în faţa ta!
Tv: – Nu fi paranoic! Ai libertatea de a alege la ce programe te uiţi!
– Sau dacă mă uit! Uite de-aia nu vreau să te-aprind, ca să nu cad în capcana manipulării tale!
– Ce capcană, omule? Ai libertatea de a alege la ce să te uiţi!
– Am libertatea să aleg din ceea ce mi se oferă, nu din ceea ce mi-aş dori eu…E o mică-mare diferenţă! Aici este capcana: atrageţi oamenii cu aşa-zisul „divertisment” şi le „băgaţi pe gât” (ca să le-ajungă-n cap) dezinformarea, manipularea, incultura, etc.
Tv: – Stop, stop, că nu-i chiar aşa! Ceea ce difuzăm pe ecran este creaţia oamenilor, deci îi reprezintă! Aşa este lumea, bună sau rea, n-avem nicio vină pentru ceea ce se vede pe ecran…
– Zău!? Dar din tot ce se întâmplă în lumea asta, bine şi rău, cine decide ce se dă pe post? De ce-ar trebui să văd o ştire morbidă în loc de una veselă, de ce să văd filme făcute de poporul X şi nu de Y, de ce să văd partizanii de partid şi nu oameni neutri, de ce şi iarăşi de ce?
– Oricine e liber să-şi facă Televiziune şi să transmită ce vrea oamenilor!
– Hai s-o lăsăm baltă cu „libertatea” fiecăruia de a face ce vrea! Între libertatea cuiva de a vrea „să facă ce vrea” şi „libertatea” de a putea „să facă ce vrea” este o mare deosebire! Aici vorbim de interese financiare şi politice! Atât televiziunile private, cât şi cele aşa-zise „publice” (adică finanţate de noi, „păcălicii” cei mulţi) urmăresc să mă „exploateze”, în ideea de a obţine de la mine ceea ce-şi doresc ele!
Tv: – Vor doar să te informeze şi să te distreze!
– Vor să mă „informeze”, adică să mă manipuleze sau să mă dezinformeze, sau vor să mă „distreze”, adică să-mi creeze o anumită dependenţă de ele, pentru a deveni „credibile” ( prin obişnuinţa cu ele) atunci când vor vrea să fac ce-şi doresc ele ( de ex.: la alegeri, la donaţii, la cumpărături, la „revoluţii”, etc.).
– Ştii ceva? Sunt doar un Televizor, mă depăşeşte discuţia!
– Tu eşti unealta Televiziunii, care este „unealta” lor!
Tv: – De ce-ţi baţi capul? Distrează-te şi gata! Te rog, uită-te la ce-ţi pofteşte inima!
– Dacă mai insişti, te arunc pe fereastră! Nu vezi că încerc să-mi „recâştig” libertatea?
– Zău c-ai luat-o razna! Ce vină am eu în toată povestea asta?
– Ai dreptate!…Doar eu te-am cumpărat!
– Păi vezi?
– Bine, spune-mi ce avem azi „în meniu”!?
Tv: – Criza medicilor din ţară, care pleacă în străinătate…Atentat sinucigaş într-un aeroport, 35 de morţi şi zeci de răniţi (să vezi ce imagini!)…Gheţarii din zona artică se topesc în mod accelerat şi dispar, după 5000 de ani (cum de-au rezistat atâta timp?)…Bugetul de pensii este deficitar şi nu se poate autosusţine (4,3 milioane de salariaţi susţin 5,4 milioane de pensionari)…O femeie a fost sfâşiată de maidanezi, un analfabet a furat 1 milion de euro (dacă ştia să numere, oare fura mai puţin?), un călugăr a vrut să se sinucidă…Un copil a furat un calculator, a fost certat şi a vrut apoi să se sinucidă…Căderea unei bănci foarte mari din SUA a declanşat criza acolo şi apoi în toată lumea…Pretenţiile salariale la prima angajare au scăzut cu 50% din cauza crizei şi…
– Gata! Ajunge!Dacă mai continui aşa, ori intru în depresie ori te-arunc pe fereastră!…
– Păi de ce?! Sunt ştiri interesante!… Vrei filme?
– Nuuu!! M-am lămurit! N-am găsit nimic de valoare, care să merite timpul meu…
Tv: – Timpul tău? Oricum trece fără rost! Mai bine nu te gândeşti la nimic, doar stai şi priveşti!
– Mda…Să stau şi să privesc…Ai dreptate! O să stau şi o să te privesc stins, ascultând liniştea timpului care trece, nealterat de televiziune!
Vasile Cucu - Blog 