Oamenii cu visuri mărunte se-mpiedică de amănunte,
nu fac sinteză ci doar antiteză,
nu cred în concluzii ci doar în iluzii.
Secolul informației devine al disgrației,
în loc de informare acceptăm manipulare,
în loc de cultivare facem prosternare.
Adevărul moare când n-avem onoare,
trăim în minciună, orbiți de ranchiună,
trăim în bula noastră, fără vreo fereastră.
Oamenii închiși sunt adesea triști,
caută scăpare, din propria-nchisoare,
vor celebritate, pierzând din libertate.
Am învăţat să merg cu capul sus,
Să nu m-aplec după iluzii,
Departe gândurile mele s-au tot dus,
Fugind de-ale lumii de azi infuzii!
Sunt un bolnav ce nu vrea ajutor,
M-am săturat de-otrava din injecţii,
Ai mei concetăţeni m-aşteaptă-n abator,
Pentru idei rebele au pregătit corecţii!
Mi-e trupul încărcat ca trenul într-o gară,
Car dintr-un loc într-altul a lumii nebunie,
Din casa mea de vise sunt zilnic dat afară,
Să fiu mereu eu însumi, devine utopie!
Merg singur pe cărarea de oameni părăsită,
În mine arde setea de-a ajunge la izvor,
Am un răspuns la întrebarea ce nu a fost rostită:
Trec vertical prin viaţă şi nu mă tem să mor!
Vasile Cucu - Blog 