Tag Archives: oameni

Inconștiență

31 mai

Lumea încă dansează pe Titanic,

Habar nu are ce-o așteaptă,

Consumă de zor și se distrează,

De mediul înconjurător nu-i pasă.

Oceanul răbdător e plin de plastic,

Poartă cu el dezmățul omenirii;

De ar putea vorbi, ne-ar spune drastic:

”Să vă crape obrazul de rușine!”.

Planeta noastră-i în prag de sufocare,

Strigătul său nu se aude la masa bogăției,

Oamenii râd și dau muzica tare,

Își sapă singuri groapa infamiei.

Timpul, cu nepăsarea noastră, nu mai are răbdare,

Ne-aruncă-n față aisbergul prostiei,

Să ne lovim de el cu încăpățânare

Și să ne scufundăm în largul neghiobiei!

………………………………………………

Sursa foto: Google images

Sinergie

15 apr.

Lumânările își împletesc flăcările,

înalță spre cer lumina credinței,

picură ceara pe crăpăturile neputinței.

Oamenii singuratici își împletesc cărările,

străbat împreună drumul nopții,

dorind să evite capcanele morții.

Păsările călătoare își împletesc aripile,

zboară împreună spre locuri mai calde,

speriate de frigul nopților albe.

Izvoarele ascunse își împletesc râurile,

se scurg, până la ultima picătură, în mare,

primesc binecuvântarea razelor de soare.

Vlăstarele timpului își împletesc mugurii,

se nasc, din lumină, florile vieții,

așteaptă însetate roua dimineții.

Creațiile lumii își împletesc energiile,

se contopesc în scânteia divină,

străbat Universul spre armonia sublimă.

Iluzii

27 sept.

Oamenii cu visuri mărunte se-mpiedică de amănunte,

nu fac sinteză ci doar antiteză,

nu cred în concluzii ci doar în iluzii.

Secolul informației devine al disgrației,

în loc de informare acceptăm manipulare,

în loc de cultivare facem prosternare.

Adevărul moare când n-avem onoare,

trăim în minciună, orbiți de ranchiună,

trăim în bula noastră, fără vreo fereastră.

Oamenii închiși sunt adesea triști,

caută scăpare, din propria-nchisoare,

vor celebritate, pierzând din libertate.

Salvare

31 mai

„Lăsați copiii să vină la mine!”

Strigă natura, părăsită de oameni;

Îi așteaptă cu flori și peisaje sublime,

I-așteaptă viața ce curge prin ramuri!

Lăsați natura în inimile noastre!”

Strigă copiii, avizi de libertate;

Bucuria lor se sufocă în case,

Sănătatea lor nu-i o filă-ntr-o carte!

Lăsați-ne gândul să zboare departe!”

Strigă omenirea, redusă la tăcere;

Frica ne îndepărtează de libertate,

Iar salvarea noastră devine o himeră!

 

Liber

19 apr.

Imaginează-ți oameni care zâmbesc,

fericiți că se pot plimba în voie,

copii care-aleargă liberi, fără frică,

dintr-o parte a copilăriei într-alta!

Imaginează-ți câmpul cu flori,

pădurea verde cu adieri de vânt,

poteca străjuită de arbori tăcuți,

cerul senin la care te uiți când respiri!

Imaginează-ți libertatea zburdând,

cum te ia de mână în jocul său,

cum nu-ți pasă de cei ce se plâng,

prea blazați ca să mai știe ce sunt!

Imaginează-ți viața așa cum o vrei,

fără frici inutile și prejudecăți puerile,

deschide-ți fereastra sufletului și zboară,

acolo unde gândul virusat nu te omoară!

 

Casa părintească

16 iun.

Dintre-atâtea locuri dragi pe lume,

Dintre multele ferestre către cer,

Sufletul te-alege doar pe tine,

Casă părintească, dulce univers!

Printre-atâtea flori înmiresmate,

Printre-atâtea splendide culori,

Ochii mei te văd, prin umedele pleoape,

Magică grădină, ce îmi dai fiori!

Dintre-atâția oameni cumsecade

Dintre-atâtea suflete-ndrăgite,

Dorul meu pe voi vă strigă-n noapte,

Dragi părinți, rămași în locuri sfinte!

 

Dor de toamnă

13 oct.

Pe cărări de toamnă îmi duc dorul,

Să-i arăt splendoarea de culori,

Să mai simt o dată-n piept fiorul

Timpului ce trece-n grabă peste noi.

Bogăția vieții mă-nconjoară,

Vii și livezi coapte-și strigă darul,

Oameni fericiți, la ceas de seară,

Se adună-n piețe, să-nchine paharul.

Noaptea se întinde, cu a sa răcoare,

Razele de lună împletesc povești…

Te aștept, iubito, să-ți cad la picioare

Și să-ți spun, în șoaptă, ce frumoasă ești!

Când vine toamna

19 nov.

Sunt călătorul toamnei de poveste,

Mă las sedus de timpul auriu,

Admir tăcut culorile terestre

Și caut armonia în tot ce este viu.

Natura mă-nconjoară cu-a sa melancolie,

Copacii se despart de frunzele pictate,

Resimt, privind în urmă, o dulce nostalgie,

Pentru oameni și locuri în inimă păstrate.

Străbat cu gândul lumea și lumea mă străbate,

Sub frunzele căzute se-ascund cărări de suflet,

Aleargă-n mine amintiri ce nu pot fi uitate,

Mă cheamă iar la joacă, dar le refuz c-un zâmbet.

Azi sunt adultul toamnei împlinite,

Mă bucur de belșugul ploilor tăcute,

Dar undeva, acolo, sunt clipe fericite,

Ce-așteaptă să renască din vremi demult trecute.

Dansul nostru

19 mart.

Dansează cu mine, printre muguri de ramuri,

printre raze de oameni și brațe de lanuri,

printre stoluri de flori si buchete de grauri,

printre stropi de apus și vuiete de valuri!

Dansează cu mine, pe câmpul cu vise,

pe-un tărâm fermecat de dorințe aprinse,

pe luciul de Lună, pe stele nestinse,

pe bolta întinsă peste inimi încinse!

Dansează cu mine, printre vorbe nespuse,

printre gânduri uitate și doruri ascunse,

printre chipuri mascate și priviri nepătrunse,

printre vieți picurate cu clipele smulse!

Dezmortire

5 mart.

ghiocei-padure

Râuri dezgheţate inundă inimile îngheţate,

Descătuşând sentimentele preschimbate în flori,

Ghioceii-nfloresc pe chipuri de oameni pictate,

Amintindu-ne viaţa trăită-n culori.

Raze dezgolite inundă trupurile învelite,

Pătrunzând în sufletele însetate de lumină,

Zâmbetele apar pe buzele de frig amorţite,

Renăscând credinţa în iubirea divină.

Gânduri trezite inundă minţi adormite,

Hrănind viitorul ieşit din hibernare,

Planuri măreţe aşteaptă să fie-mplinite,

Pentru-o lume care nu mai are răbdare.

Păsări călătoare zboară peste lumi muritoare,

Ducând cu ele visul evadării;

Timpul ne-arată faţa sa schimbătoare,

Dăruindu-ne, iarăşi, farmecul primăverii!