Tag Archives: omenire

Fauna socială

26 sept.

Lupul cel rău își schimbă părul,

petrece ore-ntregi la coafor,

vrea să arate-a câine blând,

ca să-și primească osul,

și-apoi să-și bage colții-n mâna lor!

Vulpea șireată nu-și mai înalță coada,

așteaptă într-un colț să se elibereze ringul,

mulți cocoșei viteji vor dispărea în noapte

și-atunci, cu măiestrie, ea o să-și facă plinul!

Berbecul prostovan tot berbec va rămâne,

îi place să se dea cu capul de pereți,

indiferent ce-ar face și orice-ar vrea să spună,

e pierdere de vreme, nu ai ce să înveți!

Taurul comunal nu vrea ca să muncească,

vrea doar s-admire vacile pe drum,

cu-așa apucături va fi ținut în casă,

ca să nu zică lumea că-i un bou nebun!

Țapul ispășitor își face datoria,

când alții se feresc, el ia cuvântul,

spune ce-l taie capul, ca să nu-l taie alții

și, astfel, răzvrătiții își vor calma instinctul!

În jungla omenirii vedem destule fiare,

fugim de ele zilnic, în loc să le-nfruntăm,

tot așteptăm un leu, care să fie rege,

să mai uităm de foame în timp ce-l aclamăm!

Etichete:, , , , , , , , , , , , , , , ,

Întrebările

15 aug.

De mii de ani, aceleaşi întrebări frământă omenirea,

Indiferent de neam, ne răscolesc gândirea,

Ne-mping spre-al vieţii ţărm, abis sau paradis,

Ne-adorm în miezul zilei şi ne trezesc din vis,

Ne-alungă fericirea, când o simţim aproape,

Ne-alină suferinţa, când ne-ndreptăm spre moarte,

Ne cheamă din trecutul unui suflet curat,

Ne poartă-n viitorul de adevăr trădat,

Ne scot din ignoranţă şi ne cufundă-n studii,

Ne vindecă de teamă, atunci când avem dubii!

Deschid o poartă nouă pe un tărâm de veci,

Te ţin în aşteptare, atunci când vrei să pleci,

Nu îţi arată calea, doar întăresc curajul,

Îţi dau gustul tăcerii, când nu găseşti finalul,

Ţi-ascund iubirea-n gânduri, când vrei ca să o simţi,

De-ţi doreşti nemurirea, te-alungă dintre sfinţi!

Te-ndeamnă să fii rege, dar te ţin în sclavie,

Te pun pe tronul lumii, ca ele sus să fie,

Nu vor să trăieşti liber, lipsit de judecată,

Căci mintea ta doreşte să fie adulată,

Vor chipul să ţi-l lase încercănat de lacrimi,

Iar sufletul să-ţi fie împovărat de patimi!

–––––––––––––––––-

Cu întrebări eterne ne înălţăm pe creste,

Privim a noastră lume cu capul către cer,

Sfidăm înţelepciunea, care ne joacă feste,

Şi-o ultimă-ntrebare o ducem în eter!

Etichete:, , , , , , , , , ,