Tag Archives: societate

Catedrala Ispasirii Pacatelor

22 Ian

        În ultima vreme societatea românească traversează o perioadă destul de agitată, generată de dorința guvernanților noștri de a-i grația pe unii pușcăriași, dar și de a-i scăpa în viitor de pușcărie pe anumiți politicieni și pe acoliții acestora. Deși e clar că această acțiune este „cu dedicație”, totuși ea trebuie „justificată” cumva opiniei publice și au găsit „pretextul” potrivit: supraaglomerarea din pușcării. Pentru rezolvarea acestei probleme nu s-a făcut nimic în atâția ani, dar s-au trezit acum că-i serioasă „treaba”, văzând că în ultimii ani Justiția nu mai iartă pe nimeni, mulți politicieni având dosare penale pe rol.

      De ce nu s-au construit pușcării în toți acești ani? S-au aglomerat doar în ultimii ani, de când printre deținuți au început să fie și demnitari ai Statului? Păi dacă le-ar fi construit, ar fi fost ca și cum „mortul” și-ar fi săpat singur groapa! E mult mai ușor să „te dai scăpat” pe motiv că n-ai condiții de detenție, nu? După „logica” asta, ar trebui să nu mai băgăm pe nimeni la pușcărie până când nu ies cei care sunt deja acolo…Intră unul doar când iese altul, ca să se elibereze patul! Uite-așa, ca să iasă rima :). De ce n-ar fi și „rima” un pretext „plauzibil” ca să nu mai intre „Domnii” la pușcărie?

       Așa cum știm cu toții, pentru Catedrala Mântuirii Neamului, care costă „fără număr” (după anumite estimări, vreo 200-300 milioane de euro), se găsesc bani și există atât voința Domnului cât și a politicienilor (demagogi, populiști sau doar de bună-credință). Statul contribuie la acest proiect național cu zeci de milioane de euro, dar n-are bani și pentru Catedrala Ispășirii Păcatelor (adică Pușcărie, pe înțelesul infractorilor)? Cu 100 de milioane de euro se poate face o „frumusețe de Catedrală”, în care să se „reculeagă” cei „certați” cu Legea, dar și cu Dumnezeu, pentru că nu-i bine să furi, să omori, să păcălești sau să-ți agresezi semenii! De ce să ne gândim, ca popor, doar la mântuirea „de apoi”, fără să ne îndreptăm din punct de vedere civic, moral și spiritual pe lumea asta? N-ar fi mai omenește și creștinește să ne implicăm și să ajutăm nu doar la construirea de biserici și catedrale, ci și la construirea unor locuri de detenție decente pentru semenii noștri care-au apucat-o pe căi greșite? Nu suntem datori față de ei, fie că sunt „Demnitari” ai Statului (dar oameni fără demnitate) sau doar simpli cetățeni, să le oferim un loc de meditație, reculegere si reeducare, astfel încât să-și ispășească păcatele? Astfel, vor deveni mai buni, mai umili, mai cu frică de Dumnezeu și de Legile țării, vor învăța din greșeli și nu vor mai încerca să le repete.

      Vă imaginați cum toți acești infractori, scăpați de pe mâna Justiției, vor intra „cu pioșenie” în Catedrala Mântuirii Neamului, având sufletul și conștiința încărcate de păcate? Nu le-ar face un bine societatea, prin organele de Justiție, dacă i-ar pune să „viziteze” mai întâi Catedrala Ispășirii Păcatelor (Pușcăria)? Cu siguranță DA și, chiar dacă ei nu sunt conștienți de asta, i-ar ajuta să se „curățe de păcate” și sa devină demni de a intra apoi în cealaltă Catedrală…Și de-acolo, cine știe? Poate că Neamul lor sau Domnul îi va „mântui”…Doamne-ajută! Da, Dumnezeu îți dă, dar nu te bagă în pușcărie. Doar Justiția o poate face!

Dreptatea

15 Noi

Dreptatea se târăşte pe pământul pustiit,

îngenuncheată de rănile neputinţei;

strigă zadarnic spre cerul stăpânit de vulturi,

vocea i se izbeşte de ziduri!

Unde sunt locuitorii acelui tărâm de vis,

în care omenia era regina virtuţii?

Unde sunt îngerii căzuţi din Paradis,

care s-ocrotească până la final părinţii?

Dreptatea răsuflă cu greu,

pe câmpul înnegrit de promisiuni putrezite;

aerul lumii este otrăvit,

plin de speranţe neîmplinite.

Unde o fi conştiinţa-mpăcată,

care să-i vorbească societăţii?

Unde or fi oamenii cu inima curată,

care să-i întindă o mână Dreptăţii?

Romania mea: individ vs. sistem

9 Oct

Sistemul nu poate fi pus înaintea individului, sistemul rezistă în timp doar dacă îşi respectă indivizii! Atunci când sistemul „se crede” mai important decât indivizii care-l compun şi-l fac să funcţioneze, rezultatul nu poate fi decât unul singur: prăbuşirea sistemului, mai devreme sau mai târziu. Fie că este vorba de o simplă categorie profesională, sau de o societate în ansamblul său, individul trebuie să joace rolul central, el trebuie să fie preocuparea sistemului. Atunci când anumiţi indivizi, ajunşi în vârful piramidei sistemului, vor să se constituie într-o clasă privilegiată şi se autoidentifică cu sistemul, pentru a-şi apăra şi perpetua acele privilegii, vom auzi din partea lor diferite sloganuri despre importanţa sistemului şi despre obligaţia de a ne supune principiilor, regulilor şi idealurilor sistemului, de parcă acel sistem ar avea principii şi idealuri. Oamenii le au şi, din acest motiv, fiecare om trebuie să fie mai important decât noţiunea abstractă de „sistem”! Dacă cineva decide să se rupă de un anumit sistem, înseamnă că are motive să nu se mai regăsească în interiorul acelui sistem, valorile sistemului nu-l mai reprezintă ca individ. Atunci când tu, Sistemul, nu-ţi mai respecţi indivizii care te reprezintă, nu trebuie să mai ai pretenţia de a fi respectat la rândul tău! Ceea ce s-a întâmplat la Revoluţia din `89 cu sistemul politico-social de atunci ar fi trebuit să fie o lecţie pentru viitor! Conducătorii României post-revoluţionare nu au înţeles mai nimic din acea lecţie despre funcţionarea unui sistem şi, drept urmare, timp de peste 20 de ani am asistat în continuare la o lipsă de respect faţă de individ, cetăţeanul României. Atunci când cetăţeanul obişnuit, individul, nu este prioritatea sistemului, cei care conduc sistemul se preocupă de privilegiile lor personale şi de „castă”, abuzând de sistemul cu care, după mintea lor, ei se identifică! Din această cauză, sistemul în România, indiferent de nivelul ierarhic politico-administrativ, este corupt, nedrept şi nu va duce prea curând la nivelul de civilizaţie dorit de cetăţenii obişnuiţi. Răul produs  acestui popor de către  sistemul comunist nu va dispare decât odată cu dispariţia tuturor celor care au crescut şi învăţat în acele vremuri… Şi, poate, nici atunci! Prostia şi  relele moravuri sunt cel mai uşor de transmis generaţiei următoare!

Români, fiţi demni, responsabili şi dăruiţi semenilor voştri din înţelepciunea şi bunătatea voastră!