Tag Archives: suflet

Tablou hibernal

24 ian.

În zăpada pufoasă se tăvălesc râsetele copilăriei,

rostogolesc în lume bucuria vieții,

aruncă spre cer fulgii albi de speranță.

Arborii plini de nea fac plecăciuni către oameni,

își împodobesc cu grijă coroana,

pe care s-o închine razelor de soare.

Crestele albe se lasă pictate cu gândul,

tabloul naturii își așteaptă admiratorii

care să dezghețe cărările pădurii.

Privirile reci, rămase-n urma sufletelor plecate,

visează la anotimpul lacrimilor calde,

în care iubirea să topească timpul.

Primul colind

20 dec.

Mi-aduc aminte de primul colind,

cântat cu multă bucurie,

înălțat spre cer în armonie.

Era atât de frumos încât îngerii, drept răsplată,

au trimis către noi fulgii albi,

cu care să ne mângâie pe față!

Era atât de călduros încât oamenii îl chemau în casă,

îl apropiau de sufletele reci,

prin care lumina nu reușea să răzbească!

Mi-aduc aminte de acel copil,

crescut cu multă iubire,

înălțat spre lume cu-o sclipire…

Închis

15 nov.

Doar un petec de cer de-aș vedea,

Mi-aș imagina în el infinitul,

În care să evadez din lumea mea,

Atunci când vine asfințitul!

Doar un petec de pământ de-aș avea,

Mi-aș lipi tălpile și palmele de el,

În tăcerea sa m-aș cufunda

Și aș săpa, până la suflet, un tunel!

Doar o rază de soare de-aș vedea,

Aș ruga-o să treacă prin tunelul meu,

S-aducă lumina în inima mea,

Să fiu, pentru o clipă, iertat de Dumnezeu!

Mistuire

30 aug.

Arșița verii topește în noi gândurile,

sufletul încins își caută umbrele,

în care să se-ascundă de viață.

Păsările obosite strâng rândurile,

își lasă pe nisipul fierbinte urmele

și zboară către creasta semeață.

Munții golași aprind către cer rugurile,

pe care să ardă aripile

celor înșelați de propria speranță.

Natura uscată își alungă vânturile,

la capătul lumii așteaptă tăcerile,

în care să se stingă durerea rămasă.

 

Întreabă-mă

5 iul.

Întreabă-mă despre ziua de mâine,

Nu mă ține prizonier în trecut,

Zilele rămân tot mai puține,

Nu vreau să mă gândesc la ce-am pierdut!

 

Întreabă-mă despre următorul anotimp,

Despre viața ce curge prin noi și natură,

Mă simt ca un hoț ce vrea să fure timp,

Știind că va plăti în cele din urmă!

 

Întreabă-mă despre cei mici,

Despre lumea lor, alterată de noi,

Despre mintea invadată de frici,

Care ne-ascunde soarele prin nori!

 

Întreabă-mă despre omul din mine,

Nu despre cum arăt și aparențe…

Am rămas singur, departe de tine,

Cu sufletul străpuns de sentimente!

 

Liber

19 apr.

Imaginează-ți oameni care zâmbesc,

fericiți că se pot plimba în voie,

copii care-aleargă liberi, fără frică,

dintr-o parte a copilăriei într-alta!

Imaginează-ți câmpul cu flori,

pădurea verde cu adieri de vânt,

poteca străjuită de arbori tăcuți,

cerul senin la care te uiți când respiri!

Imaginează-ți libertatea zburdând,

cum te ia de mână în jocul său,

cum nu-ți pasă de cei ce se plâng,

prea blazați ca să mai știe ce sunt!

Imaginează-ți viața așa cum o vrei,

fără frici inutile și prejudecăți puerile,

deschide-ți fereastra sufletului și zboară,

acolo unde gândul virusat nu te omoară!

 

Teama

12 apr.

Teama pătrunde în mințile noastre,

ca un virus ce vrea să ne sufoce;

ne agățăm cu disperare de ziua de azi,

ca și cum mâine e prea departe…

Depărtarea dintre noi se tot mărește,

fugim unii de alții, spre singurătate;

ne ascundem după fricile noastre,

de frică să nu fim zăriți printre ele.

Mâna salvatoare nu apare,

pentru că nu ne vede-n întuneric;

să lăsăm lumina să răsară

în sufletele temătoare de moarte!

Frica din noi o să dispară,

în clipa în care dragostea ne va chema

să respirăm aerul cald de vară,

într-o lume fără prejudecăți.

 

Dor de primăvară

30 mart.

A răsărit un ghiocel, în prag de primăvară,

Să-i spună lumii c-o iubește;

Se scutură de frig și de zăpadă,

Căldura mâinilor îl înflorește.

A răsărit un gând, din noaptea lungă,

Să-i spună lumii c-o privește;

O singură persoană de-l ascultă,

Va deveni vedetă-ntr-o poveste.

A răsărit un dor, din sufletul uitat,

Să-i spună vieții ce-și dorește:

Câmpuri cu flori și-un loc de neuitat,

În care să-ntâlnească sufletul pereche!

 

Timpul

23 feb.

Privesc pe cer cum timpul zboară departe,

prea departe de inimile noastre,

prea aproape de eternitate.

Îi place nemărginirea și liniștea,

s-a săturat de zbuciumul omenirii,

rămâne impasibil la oftatul iubirii.

Nu mai vrea să se joace cu noi, ca-n copilărie,

atunci când sufletul uriaș îl privea de sus,

atunci când ochii veseli îl așteptau la apus.

Nu mai vrea să fie hazliu,

ne privește tăcut, cu indiferență,

supărat, parcă, pe-a noastră existență.

 

De Sărbători

24 dec.

Te-aștept de Sărbători, în plină iarnă,

Cu fulgi de nea în palme și în păr,

Cu bradul strălucind, în fiecare seară,

Cu inima deschisă către cer!

Adu-mi, cadou, un zâmbet de copil,

O mică bucurie ascunsă-ntr-o colindă,

O-mbrățișare caldă, cu trupul tău fragil,

O lacrimă de dor, privită în oglindă!

Te-aștept cu masa plină de speranță,

Cu focul încălzind a vieții poezie,

Cu flori și gutui coapte la fereastră,

Cu sufletul strigând după copilărie!