Tag Archives: suflet

Visare

17 feb.

În nopțile de iarnă, prea pline de tăcere,

Ascult în gând cum cântă primăvara,

Visez la câmpuri verzi și forme de himere,

Cu care să-mi pictez în suflet evadarea.

 

Afară ninge liniștit, privesc la marea albă,

Sunt prizonierul timpului de-odinioară,

Când alergam înfrigurat spre inima ta caldă,

În care să-mi topesc, încet, iubirea hibernală.

 

Văd pașii tăi întroieniți în tinereți apuse,

Când amândoi pășeam desculți pe sentimente;

Azi doar repet, în gând, din vorbele nespuse,

Ce-ar fi putut să schimbe o viață de regrete.

 

Fereastra înghețată ascunde chipul tău,

Mi-apropii răsuflarea, să-i încălzesc surâsul,

Te văd așa cum te-am iubit doar eu:

Zâmbind cu ochii-n lacrimi și alungând trecutul.

 

Reclame

Dor nebun

20 ian.

De dorul tău tai noaptea în fâșii,

Să învelesc cu ele clipele pustii;

În patul gol doar Luna-și face cuib,

Lumina ei îmi arde inima de plumb!

 

Cu gândurile reci îmi încălzesc speranța,

Aștept, ca un năuc, să vină dimineața,

Doar glasul tău mi-ar dezmorți tăcerea,

Doar un sărut mi-ar alunga durerea!

 

Te-aștept să vii, ca pe un ultim tren,

În care să-mi urc trupul și sufletul rebel,

Să-mi duci iubirea pe căi necunoscute,

Să reaprinzi în mine dorințele pierdute!

 

De dragul tău tai viața în fâșii,

Să leg cu ele amintiri târzii,

În păr să-ți prind o ultimă visare,

Pe buzele fierbinți să-ți dau o sărutare!

 

Privește-mă

22 dec.

Privesc în gol, atunci când nu ești tu,

Din cer zăpada-mi umple sufletul;

În mine viscolul acoperă cărări,

Să șteargă urmele atâtor supărări.

 

Privesc în sus, spre steaua dimineții,

Să nu mai văd în noapte umbrele tristeții;

Aștept lumina soarelui tăcut,

Să reaprindă-n mine chipul tău pierdut.

 

Privesc cu ochii umezi Omul de Zăpadă,

Din pieptul meu i-aș da o inimă să bată,

L-aș strânge-n brațe, ca pe-un ultim dor,

Să simt, încă o dată, dragostea de om!

 

Privesc colindătorii, cum cântă la fereastră,

Cât de plăcut e să te simți acasă,

Răsună-n mine glasul lor umil,

Ah, ce n-aș da să fiu din nou copil!

 

100

1 dec.

100 de gânduri frumoase,

transmise la mii de copii,

vor duce peste ani omenia,

vor crea viitorul acestei națiuni,

în care să simțim bucuria.

100 de cărți dăruite-ntr-o viață,

îmbogățind cunoașterea lumii,

vor lărgi orizontul privirilor opace,

vor pune piedici în calea minciunii,

aducând lumina în mințile sărace.

100 de flori zâmbind la fereastră,

atrăgând privirea oricărui trecător,

vor aduce armonie în fiecare casă,

vor transmite-n lume petale de dor,

făcându-ne viața tot mai frumoasă.

100 de lacrimi pentru cei ce s-au dus,

pentru cei preschimbați prea devreme în îngeri,

vor stinge durerea ce strigă în noapte,

vor uda credința ce se înalță spre cer,

renăscând iubirea în sufletele noastre.

100 de ani pentru-o frumoasă țară,

presărați cu gânduri și visuri mărețe,

vor ține aprinse credința și dorul,

vor deschide calea spre o nouă poveste,

în care românii să-și continue zborul.

Peste generații

24 nov.

Acum un secol se nășteau bunicii noștri,

Într-o lume decimată de războaie;

Au primit în dar o țară mare,

Pe care s-o păstreze cu onoare.

 

Părinții noștri au trăit sub dictatură,

Au văzut cum se slăvește impostura,

Sufletul lor s-a ofilit de-atâta ură

Și doar revolta sângeroasă le-a adus izbânda.

 

Copilăria noastră s-a pătat de sânge,

Cu fiecare an sperăm să ne albim,

Să nu mai auzim în noi copilul care plânge,

Ci să ne bucurăm de tot ce mai iubim.

 

Noi suntem cei aleși, la Centenar,

Să luăm în brațe țara și s-o înălțăm,

S-o punem mai presus de oricare altar

Și, celor ce se nasc, cu drag să le-o-nchinăm!

 

Minunată

15 sept.

Ce frumoasă ești când zâmbești,

când clipești, când iubești!

Pășești ușor pe visele moi,

să nu trezești timpul adormit,

mă acoperi cu dragostea caldă,

strângând în brațe fiecare răsuflare.

Pășești desculță pe bolta înstelată,

culegi în fiecare noapte șoapte dulci,

în suflet știi s-aprinzi lumina diafană,

să-ți văd în ochi sclipirea de-nceput…

Ce frumoasă ești când iubești,

când dorești, când trăiești!

Condamnat

11 aug.

Am vrut să zbor, dar m-au ținut legat,

mi-au închis visele în întuneric,

mi-au ars gândurile cu nepăsare,

mi-au ucis speranțele cu clipe otrăvite!

Am vrut să cânt, dar mi-au lipit buzele,

mi-au alungat notele de pe portativ,

mi-au sufocat ecoul sufletului,

m-au asurzit cu țipetele lumii!

Am vrut să te iubesc, dar te-au răpit,

mi-au răstignit sentimentele,

mi-au străpuns inima într-un apus

și m-au lăsat să mor, fără răspuns!