Tag Archives: suflet

Trăire

14 apr.

Cu flori de măr mă-mbie primăvara,

Sclipesc în ochii mei razele calde,

Natura renăscută își înverzește iarba,

Sufletul meu își prinde-n păr florile dalbe.

Pe dealuri line mieii zburdă-n voie,

În vale-i cheamă apa la oglindă;

Pământul gol de plug are nevoie,

Sămânța roditoare sub brazdă se alintă.

La asfințit se-ntorc copiii-n casă,

Se-aprind pe cer steluțele iubirii;

O lumânare-aprinsă stă pe masă,

În noaptea-n care El s-a jertfit omenirii.

 

Reclame

Fricile

23 mart.

Aleargă-n mintea noastră fricile nebune,

Calcă-n picioare câmpul cu gânduri înflorite;

Prin praful ridicat, lumina nu pătrunde,

Se-ntunecă privirea cu clipele strivite.

Nu se oprește hoarda la poarta rațiunii,

Dărâmă gardul viu, născut din sentimente,

În inima iubirii înfig cuțite hunii,

Ca să ucidă timpul hrănit cu frumusețe.

Sufletul trist își caută salvarea,

Se-nchide-n sine, refuzând gândirea,

Nu vrea s-audă fricile ce-i taie evadarea,

Vrea doar să fie liber, simțind din nou iubirea.

Topire

9 mart.

Se topește-n mine iarna-ntunecoasă,

Din suflet ghioceii se-înalță spre lumină,

Petale albe se desfac spre inima aleasă,

Frunzele verzi iubirii se închină!

 

Se avântă-n zbor mii de păsărele,

Cerul primitor le-ncălzește glasul,

Cântecul naturii răsună prin ele,

Primăvara vieții le admiră valsul!

 

Câmpiile fade se îmbujorează,

Munți încărunțiți își refac podoaba,

Tabloul naturii iar se colorează,

Pânza omenirii își dezgheață apa!

 

Se topește-n palmă clipa răcoroasă,

Se aprinde-n suflet dorul de frumos,

Raze de lumină se preling pe față,

Ne umezesc ochii, dându-le un rost!

 

Visare

17 feb.

În nopțile de iarnă, prea pline de tăcere,

Ascult în gând cum cântă primăvara,

Visez la câmpuri verzi și forme de himere,

Cu care să-mi pictez în suflet evadarea.

 

Afară ninge liniștit, privesc la marea albă,

Sunt prizonierul timpului de-odinioară,

Când alergam înfrigurat spre inima ta caldă,

În care să-mi topesc, încet, iubirea hibernală.

 

Văd pașii tăi întroieniți în tinereți apuse,

Când amândoi pășeam desculți pe sentimente;

Azi doar repet, în gând, din vorbele nespuse,

Ce-ar fi putut să schimbe o viață de regrete.

 

Fereastra înghețată ascunde chipul tău,

Mi-apropii răsuflarea, să-i încălzesc surâsul,

Te văd așa cum te-am iubit doar eu:

Zâmbind cu ochii-n lacrimi și alungând trecutul.

 

Dor nebun

20 ian.

De dorul tău tai noaptea în fâșii,

Să învelesc cu ele clipele pustii;

În patul gol doar Luna-și face cuib,

Lumina ei îmi arde inima de plumb!

 

Cu gândurile reci îmi încălzesc speranța,

Aștept, ca un năuc, să vină dimineața,

Doar glasul tău mi-ar dezmorți tăcerea,

Doar un sărut mi-ar alunga durerea!

 

Te-aștept să vii, ca pe un ultim tren,

În care să-mi urc trupul și sufletul rebel,

Să-mi duci iubirea pe căi necunoscute,

Să reaprinzi în mine dorințele pierdute!

 

De dragul tău tai viața în fâșii,

Să leg cu ele amintiri târzii,

În păr să-ți prind o ultimă visare,

Pe buzele fierbinți să-ți dau o sărutare!

 

Privește-mă

22 dec.

Privesc în gol, atunci când nu ești tu,

Din cer zăpada-mi umple sufletul;

În mine viscolul acoperă cărări,

Să șteargă urmele atâtor supărări.

 

Privesc în sus, spre steaua dimineții,

Să nu mai văd în noapte umbrele tristeții;

Aștept lumina soarelui tăcut,

Să reaprindă-n mine chipul tău pierdut.

 

Privesc cu ochii umezi Omul de Zăpadă,

Din pieptul meu i-aș da o inimă să bată,

L-aș strânge-n brațe, ca pe-un ultim dor,

Să simt, încă o dată, dragostea de om!

 

Privesc colindătorii, cum cântă la fereastră,

Cât de plăcut e să te simți acasă,

Răsună-n mine glasul lor umil,

Ah, ce n-aș da să fiu din nou copil!

 

100

1 dec.

100 de gânduri frumoase,

transmise la mii de copii,

vor duce peste ani omenia,

vor crea viitorul acestei națiuni,

în care să simțim bucuria.

100 de cărți dăruite-ntr-o viață,

îmbogățind cunoașterea lumii,

vor lărgi orizontul privirilor opace,

vor pune piedici în calea minciunii,

aducând lumina în mințile sărace.

100 de flori zâmbind la fereastră,

atrăgând privirea oricărui trecător,

vor aduce armonie în fiecare casă,

vor transmite-n lume petale de dor,

făcându-ne viața tot mai frumoasă.

100 de lacrimi pentru cei ce s-au dus,

pentru cei preschimbați prea devreme în îngeri,

vor stinge durerea ce strigă în noapte,

vor uda credința ce se înalță spre cer,

renăscând iubirea în sufletele noastre.

100 de ani pentru-o frumoasă țară,

presărați cu gânduri și visuri mărețe,

vor ține aprinse credința și dorul,

vor deschide calea spre o nouă poveste,

în care românii să-și continue zborul.