Tag Archives: paradis

Nu renunța!

20 mai

Oriunde pașii te-ar purta, pe căi necunoscute,

într-o lume străină, fără speranță,

din care-ai vrea să fii salvat în fiecare dimineață,

te rog, nu renunța!

Oriunde gândul ți-ar zbura, spre altă lume,

spre paradisul florilor și-al inimilor duse,

în care să-ți îmbrățișezi iubirile apuse,

te rog, nu renunța!

Oriunde sufletul te-ar îndrepta, spre altă viață,

spre liniștea credinței sau clipa amoroasă,

în care să trăiești povestea ta frumoasă,

te rog, nu renunța!

Oriunde-ai fi și orice-ai face,

eu cred în tine, chiar și când destinul nu te place…

și-ți voi striga din toată inima mea:

te rog, nu renunța!

Reclame

S.O.S.

31 mart.

Căzut din cer, într-o lume necunoscută,

învăț cum să trăiesc printre străini,

învăț răbdarea și iubirea ascunsă,

deghizat în trupul efemer.

Alungat din paradis, pe-o planetă albastră,

învăț să înot într-un ocean de vise,

învăț să respir, privind pe fereastră,

închis în propriul abis.

Pierdut în acest Univers, fără speranță,

învăț cum să accept și să iert,

învăț credința într-o altă viață,

trimițându-Ți al meu S.O.S.

 

(n.a.: S.O.S. = Save Our Souls)

Vis de iarna

14 feb.

Iarna3

Visăm frumos cum fulgii ne-nconjoară,

Căzuţi din albul paradisului din cer,

Visăm la timpul de odinioară,

Când ne-ncălzeam cu râsete în ger.

 

Visăm la fericirea în amintiri uitată,

Când timpul ne-aştepta să fim copii,

Visăm la bucuria de Sărbători redată,

Când la fereastră ascultam colindele târzii.

 

Visăm la noi, fără singurătate,

La începutul vorbelor de-amor,

Visăm la dialoguri spuse-n şoapte,

Când inimile noastre fremătau de dor.

 

Visăm la îngeri rechemaţi de soartă,

Veniţi pe lume ca să îi iubim,

Visăm la oameni înălţaţi prin faptă,

Veniţi să ne înveţe cum să dăruim.

 

Visăm frumos la fulgii ce coboară,

Cum se aşează peste noi cuminţi,

Simţim cum sufletul se înfioară,

Când se topesc în palmele fierbinţi!

Întrebările

15 aug.

De mii de ani, aceleaşi întrebări frământă omenirea,

Indiferent de neam, ne răscolesc gândirea,

Ne-mping spre-al vieţii ţărm, abis sau paradis,

Ne-adorm în miezul zilei şi ne trezesc din vis,

Ne-alungă fericirea, când o simţim aproape,

Ne-alină suferinţa, când ne-ndreptăm spre moarte,

Ne cheamă din trecutul unui suflet curat,

Ne poartă-n viitorul de adevăr trădat,

Ne scot din ignoranţă şi ne cufundă-n studii,

Ne vindecă de teamă, atunci când avem dubii!

Deschid o poartă nouă pe un tărâm de veci,

Te ţin în aşteptare, atunci când vrei să pleci,

Nu îţi arată calea, doar întăresc curajul,

Îţi dau gustul tăcerii, când nu găseşti finalul,

Ţi-ascund iubirea-n gânduri, când vrei ca să o simţi,

De-ţi doreşti nemurirea, te-alungă dintre sfinţi!

Te-ndeamnă să fii rege, dar te ţin în sclavie,

Te pun pe tronul lumii, ca ele sus să fie,

Nu vor să trăieşti liber, lipsit de judecată,

Căci mintea ta doreşte să fie adulată,

Vor chipul să ţi-l lase încercănat de lacrimi,

Iar sufletul să-ţi fie împovărat de patimi!

–––––––––––––––––-

Cu întrebări eterne ne înălţăm pe creste,

Privim a noastră lume cu capul către cer,

Sfidăm înţelepciunea, care ne joacă feste,

Şi-o ultimă-ntrebare o ducem în eter!