Lumânările își împletesc flăcările,
înalță spre cer lumina credinței,
picură ceara pe crăpăturile neputinței.
Oamenii singuratici își împletesc cărările,
străbat împreună drumul nopții,
dorind să evite capcanele morții.
Păsările călătoare își împletesc aripile,
zboară împreună spre locuri mai calde,
speriate de frigul nopților albe.
Izvoarele ascunse își împletesc râurile,
se scurg, până la ultima picătură, în mare,
primesc binecuvântarea razelor de soare.
Vlăstarele timpului își împletesc mugurii,
se nasc, din lumină, florile vieții,
așteaptă însetate roua dimineții.
Creațiile lumii își împletesc energiile,
se contopesc în scânteia divină,
străbat Universul spre armonia sublimă.
Vasile Cucu - Blog 