Tag Archives: lumina

Credință

26 apr.

Credința în mai bine e pusă la-ncercare,

Necazurile vieții ne copleșesc voința,

În noaptea rațiunii lumina nu răsare,

La poarta-nțelepciunii cerșește neputința!

 

Credința-n libertate călăuzește gândul,

Ne îndreaptă pașii spre un alt decor,

Cândva, la fericire, o să ne vină rândul,

Cândva, de viața asta, o să ne fie dor!

 

Credința în dreptate ne întărește trupul,

Determinarea noastră dă vieții un alt curs;

Pe cei ce ne-amăgesc o să-i doboare vântul,

Pe cei ce ne iubesc îi prețuim nespus!

 

Credința în iubire ne înflorește viața,

Muguri de suflet se desfac vioi,

Vlăstarele luminii așteaptă dimineața,

Să dezmorțească trupul și dragostea din noi!

 

Credința în iertare ne înnobilează,

Transformă omenirea într-un loc mai bun;

De Paști lumina sfântă ne eliberează,

Privind la lumânarea ce arde din străbuni!

 

Reclame

Fricile

23 mart.

Aleargă-n mintea noastră fricile nebune,

Calcă-n picioare câmpul cu gânduri înflorite;

Prin praful ridicat, lumina nu pătrunde,

Se-ntunecă privirea cu clipele strivite.

Nu se oprește hoarda la poarta rațiunii,

Dărâmă gardul viu, născut din sentimente,

În inima iubirii înfig cuțite hunii,

Ca să ucidă timpul hrănit cu frumusețe.

Sufletul trist își caută salvarea,

Se-nchide-n sine, refuzând gândirea,

Nu vrea s-audă fricile ce-i taie evadarea,

Vrea doar să fie liber, simțind din nou iubirea.

Topire

9 mart.

Se topește-n mine iarna-ntunecoasă,

Din suflet ghioceii se-înalță spre lumină,

Petale albe se desfac spre inima aleasă,

Frunzele verzi iubirii se închină!

 

Se avântă-n zbor mii de păsărele,

Cerul primitor le-ncălzește glasul,

Cântecul naturii răsună prin ele,

Primăvara vieții le admiră valsul!

 

Câmpiile fade se îmbujorează,

Munți încărunțiți își refac podoaba,

Tabloul naturii iar se colorează,

Pânza omenirii își dezgheață apa!

 

Se topește-n palmă clipa răcoroasă,

Se aprinde-n suflet dorul de frumos,

Raze de lumină se preling pe față,

Ne umezesc ochii, dându-le un rost!

 

Privește-mă

22 dec.

Privesc în gol, atunci când nu ești tu,

Din cer zăpada-mi umple sufletul;

În mine viscolul acoperă cărări,

Să șteargă urmele atâtor supărări.

 

Privesc în sus, spre steaua dimineții,

Să nu mai văd în noapte umbrele tristeții;

Aștept lumina soarelui tăcut,

Să reaprindă-n mine chipul tău pierdut.

 

Privesc cu ochii umezi Omul de Zăpadă,

Din pieptul meu i-aș da o inimă să bată,

L-aș strânge-n brațe, ca pe-un ultim dor,

Să simt, încă o dată, dragostea de om!

 

Privesc colindătorii, cum cântă la fereastră,

Cât de plăcut e să te simți acasă,

Răsună-n mine glasul lor umil,

Ah, ce n-aș da să fiu din nou copil!

 

Minunată

15 sept.

Ce frumoasă ești când zâmbești,

când clipești, când iubești!

Pășești ușor pe visele moi,

să nu trezești timpul adormit,

mă acoperi cu dragostea caldă,

strângând în brațe fiecare răsuflare.

Pășești desculță pe bolta înstelată,

culegi în fiecare noapte șoapte dulci,

în suflet știi s-aprinzi lumina diafană,

să-ți văd în ochi sclipirea de-nceput…

Ce frumoasă ești când iubești,

când dorești, când trăiești!

Complimente

15 apr.

Te văd pierdută printre umbrele nopții,

căutând cărarea spre iubire;

lumina diafană îți mângâie ochii,

sclipind a ta privire.

Te-ai rătăcit prin clipele spinoase,

ai obosit de-atâta nedreptate,

în locul amintirilor frumoase

rămân doar urme de singurătate…

Te-aștept să vii, în viitorul fără vină,

să te îmbraci cu alte sentimente,

să râzi, din nou, scăldată în lumină

și să te bucuri de-ale vieții complimente!

Apropiere

17 mart.

Florile primăverii renasc în gândurile noastre,

își desfac petalele prin ochii dornici de lumină,

ne înmiresmează sufletul trezit din întuneric

și dorul de frumos ni-l alină.

Muguri de viață răsar din trunchiurile noastre,

se hrănesc cu dorința de a înverzi,

spațiul și timpul vor să ne-ocrotească,

lăsându-ne dreptul de a mai iubi.

Raze călduroase radiază din inimile noastre,

dezmorțesc sentimente și fapte;

cu brațele deschise și-un zâmbet pe față,

te-aștept să vii mai aproape!