Tag Archives: vis

Centenar

12 dec.

Să lăsăm trecutul să se odihnească

Și să-i mulțumim pentru ce-am ajuns,

Să-i cinstim fruntașii și a lor povață,

Dar să nu uităm ce mult ne-a durut!

Să fim mândri-i bine, într-o lume dreaptă,

În care poporul să-și urmeze calea,

În care distinșii doar să construiască,

Nu să ne aducă-n suflet dezbinarea!

Să fim patrioți este lucru mare,

Mai ales când soarta pe noi ne-a lovit,

Nu-i o vorbă-n vânt, la o Adunare,

Spusă de cei care mereu ne-au mințit!

Să fim un popor nu-i o întâmplare,

Multe generații s-au sacrificat;

Pentru acest secol de determinare,

Să păstrăm în inimi visul lor curat!

Reclame

Crede în tine

10 iun.

Visul tău te strigă, urmează-l cu putere,

pe vârf de munte sau pe marea largă,

prin umbrele nopții sau sub clar de lună,

oriunde te cheamă!

Dorul tău te strigă, ascultă-l în tăcere,

când prea multă durere te doare,

când prea multă nepăsare te-apasă,

oricând îți vorbește!

Iubirea ta te strigă, nu te teme,

pășește dincolo de singurătate,

urmeaz-o cu putere și-ascult-o în tăcere,

oriunde te-ar cere!

S.O.S.

31 mart.

Căzut din cer, într-o lume necunoscută,

învăț cum să trăiesc printre străini,

învăț răbdarea și iubirea ascunsă,

deghizat în trupul efemer.

Alungat din paradis, pe-o planetă albastră,

învăț să înot într-un ocean de vise,

învăț să respir, privind pe fereastră,

închis în propriul abis.

Pierdut în acest Univers, fără speranță,

învăț cum să accept și să iert,

învăț credința într-o altă viață,

trimițându-Ți al meu S.O.S.

 

(n.a.: S.O.S. = Save Our Souls)

De veghe

19 feb.

Copiii desenează pe asfaltul Pieței,

acolo unde oamenii mari, răscoliți de prezent,

își amintesc de întunericul trecutului,

acolo unde luminițile speranței

străpung bezna decadenței și a infamiei,

acolo unde strigătul deznădejdii

se înalță către cerul izbăvitor.

Copiii respiră și cântă într-un aer viciat

de praful si pulberea de pe scena țării,

pe care figuranții îmbrâncesc actorii,

într-un ridicol spectacol despre incompetență,

pe care sar, de „bucurie”, țapi ispășitori,

iepuri de câmp minat și purceluși de logoree.

Copiii se duc la culcare, pentru a visa,

în timp ce părinții veghează

pentru a nu se stinge flacăra speranței,

pentru a nu lăsa Balaurul cu zeci de capete

să le înghită viitorul,

pentru a nu muri atunci când vor închide ochii.

Părinții veghează…și protestează!

 

Printre anotimpuri

9 oct.

poza-toamna1

Alerg pe covorul de frunze ruginii,

Tresar sub talpa mea culorile căzute,

Rămân în urmă clipele pustii,

Mă suflă-n faţă vântul gândurilor mute.

Pictez în mine chipuri îndrăgite,

Le-agăţ pe bolta sufletului meu,

Resimt atâtea doruri neîmplinite,

Oriunde aş fugi, mă urmăresc mereu.

Alerg spre armonia toamnei aromate,

Cu fructe coapte să-mi hrănesc răbdarea,

Aş vrea să mai revăd privirile uitate,

Să strâng în braţe oamenii şi marea!

Îmi caut încă locul printre anotimpuri,

Aş vrea să m-odihnesc la porţile tăcerii,

Să retrăiesc, în vis, acele timpuri

În care nu-mi păsa de ghearele uitării!

Vis de iarna

14 feb.

Iarna3

Visăm frumos cum fulgii ne-nconjoară,

Căzuţi din albul paradisului din cer,

Visăm la timpul de odinioară,

Când ne-ncălzeam cu râsete în ger.

 

Visăm la fericirea în amintiri uitată,

Când timpul ne-aştepta să fim copii,

Visăm la bucuria de Sărbători redată,

Când la fereastră ascultam colindele târzii.

 

Visăm la noi, fără singurătate,

La începutul vorbelor de-amor,

Visăm la dialoguri spuse-n şoapte,

Când inimile noastre fremătau de dor.

 

Visăm la îngeri rechemaţi de soartă,

Veniţi pe lume ca să îi iubim,

Visăm la oameni înălţaţi prin faptă,

Veniţi să ne înveţe cum să dăruim.

 

Visăm frumos la fulgii ce coboară,

Cum se aşează peste noi cuminţi,

Simţim cum sufletul se înfioară,

Când se topesc în palmele fierbinţi!

Vertical

27 iul.

Am învăţat să merg cu capul sus,

Să nu m-aplec după iluzii,

Departe gândurile mele s-au tot dus,

Fugind de-ale lumii de azi infuzii!

 

Sunt un bolnav ce nu vrea ajutor,

M-am săturat de-otrava din injecţii,

Ai mei concetăţeni m-aşteaptă-n abator,

Pentru idei rebele au pregătit corecţii!

 

Mi-e trupul încărcat ca trenul într-o gară,

Car dintr-un loc într-altul a lumii nebunie,

Din casa mea de vise sunt zilnic dat afară,

Să fiu mereu eu însumi, devine utopie!

 

Merg singur pe cărarea de oameni părăsită,

În mine arde setea de-a ajunge la izvor,

Am un răspuns la întrebarea ce nu a fost rostită:

Trec vertical prin viaţă şi nu mă tem să mor!