Tag Archives: poet

Marelui poet

15 ian.

Spune-mi, poet drag, cum e-n eternitate,

pe care stea din Univers ți s-a făcut dreptate?

Te iubesc îngerii mai mult ca noi,

cei ce-am rămas aici cu dorul poeziei,

sau ți-ai dori să simți, din nou,

fiorul dulce-al dragostei de glie?

Spune-mi, în cer cine ți-e muza,

cu ce trăiri îi împletești cununa?

Ți-e dor de floarea ta albastră,

de codrii verzi și graiul românesc,

sau te-ai obișnuit cu liniștea cerească,

în care să simți, veșnic, har dumnezeiesc?

 

Sursa foto: Google Images

 

Contrast

21 iul.

Haine curate, suflete pătate,

Fețe zâmbitoare, minți iscoditoare,

Priviri drăgălașe, inimi pătimașe,

Vorbe de amor, oameni fără dor.

Vacanțe frumoase, zile-ntunecoase,

Poze luminoase, gânduri odioase,

Locuri minunate, capete-aplecate,

Peisaje alese, replici neînțelese.

O lume nebună, ființă credulă,

Prietenii false, sentimente arse,

Aparențe snoabe, căsătorii goale,

Ierarhii impuse, destine distruse.

 

Sursa foto: Google Images

Aniversare

12 mai

Coroana anilor trăiți se-mbogățește,

Pe piedestalul vieții urci agale,

În fața ta apusul strălucește,

În urma ta răsar alte vlăstare.

 

Pe scena lumii ai dansat adesea,

Ai transformat tristețea-n bucurie,

Cu grație ți-ai afișat noblețea

Și-ai răspândit în jur doar armonie.

 

Frumoasele-anotimpuri îți colorează trena,

Alaiul celor dragi te emoționează,

Cu flori și vorbe dulci tu uiți cum trece vremea,

În sufletul curat păstrezi tot ce contează.

 

Nu te uita în urmă, nu regreta vreo clipă,

Continuă-ți urcarea spre bolta omenirii!

În pași de vals, sublim, iubirea te ridică

Și îți îndrumă ochii spre farmecul luminii.

 

Fricile

23 mart.

Aleargă-n mintea noastră fricile nebune,

Calcă-n picioare câmpul cu gânduri înflorite;

Prin praful ridicat, lumina nu pătrunde,

Se-ntunecă privirea cu clipele strivite.

Nu se oprește hoarda la poarta rațiunii,

Dărâmă gardul viu, născut din sentimente,

În inima iubirii înfig cuțite hunii,

Ca să ucidă timpul hrănit cu frumusețe.

Sufletul trist își caută salvarea,

Se-nchide-n sine, refuzând gândirea,

Nu vrea s-audă fricile ce-i taie evadarea,

Vrea doar să fie liber, simțind din nou iubirea.

Apropiere

17 mart.

Florile primăverii renasc în gândurile noastre,

își desfac petalele prin ochii dornici de lumină,

ne înmiresmează sufletul trezit din întuneric

și dorul de frumos ni-l alină.

Muguri de viață răsar din trunchiurile noastre,

se hrănesc cu dorința de a înverzi,

spațiul și timpul vor să ne-ocrotească,

lăsându-ne dreptul de a mai iubi.

Raze călduroase radiază din inimile noastre,

dezmorțesc sentimente și fapte;

cu brațele deschise și-un zâmbet pe față,

te-aștept să vii mai aproape!

Resemnare

21 ian.

Acest popor nici lacrimi nu mai are,

Nici de tristețe, nici de voie bună,

Îngenunchiat, se-nchină la altare,

Sătul de-atâta ură și minciună.

Așteaptă o minune, care să-i schimbe soarta,

Anchilozat de-atâta resemnare;

Privește-n gol și își ascunde fața,

De teamă că Destinul îi va cere-o favoare.

Acest popor nici gânduri nu mai are,

Nici vorbe dulci și nici blesteme;

Cu dinții încleștați de întristare,

Își duce soarta într-un car cu lemne…

Mai mână boii, câteodată, pe drumul desfundat,

Mai taie-un lemn, pe înserat, să-l facă cruce,

Mai urlă, noaptea, de durere că nu e ascultat

Și tace ziua…chiar în ziua de răscruce!

 

Când vine toamna

19 nov.

Sunt călătorul toamnei de poveste,

Mă las sedus de timpul auriu,

Admir tăcut culorile terestre

Și caut armonia în tot ce este viu.

Natura mă-nconjoară cu-a sa melancolie,

Copacii se despart de frunzele pictate,

Resimt, privind în urmă, o dulce nostalgie,

Pentru oameni și locuri în inimă păstrate.

Străbat cu gândul lumea și lumea mă străbate,

Sub frunzele căzute se-ascund cărări de suflet,

Aleargă-n mine amintiri ce nu pot fi uitate,

Mă cheamă iar la joacă, dar le refuz c-un zâmbet.

Azi sunt adultul toamnei împlinite,

Mă bucur de belșugul ploilor tăcute,

Dar undeva, acolo, sunt clipe fericite,

Ce-așteaptă să renască din vremi demult trecute.

Trubadurul

30 iul.

Iubito, aș cânta pentru tine în fiecare seară,

Prin parcuri și baruri aș merge tot mai des,

M-aș așeza în fața celor ce așteaptă

Să vină cineva și să le-nchine-un vers!

Le-aș dedica iubirea, de tine părăsită,

S-o toarne-ntr-un pahar, cu gheață înăuntru,

S-o soarbă-ncet, cu paiul, până devine mută,

Să stingă-n ei dorința de-a mai dansa cu vântul!

Iubito, vocea nu mă mai ascultă,

Din gânduri nerostite creează melodii,

Tot ce n-ai vrut s-auzi acum își ia avântul

Și zboară peste locuri pe care nu le știi!

Oricine-ar fi acolo, privind în ochi nebunul,

Va ști că lumea asta-i prea mică pentru mine

Și, oriunde m-aș duce, aș fi doar trubadurul

Ce cântă neîncetat, gândindu-se la tine!

Prea putini

30 apr.

lumanare

Iubirea se îmbracă în roşu sângeriu,

Jertfind pe cruce dragostea de oameni;

Sunt prea puţini cei care strigă în pustiu,

Sunt mult prea mulţi cei transformaţi în vameşi.

Iertarea şi-a dat ultima suflare,

A obosit să-nfrunte nedreptatea;

Sunt prea puţini cei ce-au urmat a sa chemare,

Sunt mult prea mulţi cei înfrăţiţi cu răutatea.

Sufletul lumii strigă după mântuire,

Credinţa a fost pusă la-ncercare;

Sunt prea puţini cei ce-şi doresc iubire,

Sunt mult prea mulţi cei plini de răzbunare.

Lumina izbăvirii se stinge-n visul morţii,

Ducând cu ea şi sfânta rugăciune…

Sunt prea puţine lumânări aprinse-n toiul nopţii,

Sunt mult prea mulţi cei ce aşteaptă o minune!

Vis de iarna

14 feb.

Iarna3

Visăm frumos cum fulgii ne-nconjoară,

Căzuţi din albul paradisului din cer,

Visăm la timpul de odinioară,

Când ne-ncălzeam cu râsete în ger.

 

Visăm la fericirea în amintiri uitată,

Când timpul ne-aştepta să fim copii,

Visăm la bucuria de Sărbători redată,

Când la fereastră ascultam colindele târzii.

 

Visăm la noi, fără singurătate,

La începutul vorbelor de-amor,

Visăm la dialoguri spuse-n şoapte,

Când inimile noastre fremătau de dor.

 

Visăm la îngeri rechemaţi de soartă,

Veniţi pe lume ca să îi iubim,

Visăm la oameni înălţaţi prin faptă,

Veniţi să ne înveţe cum să dăruim.

 

Visăm frumos la fulgii ce coboară,

Cum se aşează peste noi cuminţi,

Simţim cum sufletul se înfioară,

Când se topesc în palmele fierbinţi!